Vorbulița universală că nimeni nu e profet în țara lui s-a adeverit cu vîrf și îndesat în soarta cehoslovacului Milan Kundera. Pînă să ajungă adulat la Paris și de cititori și de oficialități, Kundera a fost mai întîi pus la index și urmărit de poliția secretă comunistă la Praga, iar după Revoluția de catifea celebrul scriitor a fost victima unei minuțioase cabale puse la cale în țara lui natală. Biografa lui franțuzoaică, Florence Noiville, prietenă de familie cu Milan și Vera Kundera, merge pe urmele cuplului de exilați în Franța și în Cehia, într-o reconstituire care, în cele din urmă, te face să-i dai dreptate lui Kundera cel ce nu înghițea jurnaliștii și se ferea obsesiv de aparițiile publice, dar care n-a scăpat de indiscrețiile prietenei de familie.
Noiville se poate lăuda că a scris cea mai cuprinzătoare și mai deslușită biografie a lui Kundera. Sub forma unui mozaic alcătuit din piese mici, flash-uri prin viața și opera lui, de o acuitate și de o putere de înțelegere incontestabile, franțuzoaica, jurnalistă la Le Monde, citează des din cărțile lui, relatează ce a aflat de la Vera Kunderova, reproduce scurte dialoguri pe care le-a avut cu scriitorul și povestește rezultatele investigațiilor sale în Cehia, pe urmele celor doi. Textul are dinamismul cuceritor al marilor reportaje, dar și pagini așezate de bildungsroman, iar incursiunile ei analitice prin opera lui Kundera sînt de o finețe și de o perspicacitate admirabile.
Cum a devenit Kundera comunist la 18 ani și de ce a rămas toată viața un om de stînga, convins că această ideologie ar fi putut avea și o evoluție bună? Biografa găsește explicații plauzibile în adolescența lui cînd, în anii ‵50, era convins de idealurile acestei doctrine, iar mai tîrziu în trecutul lui de scriitor care a crezut în Primăvara de la Praga din 1968 și în reformarea comunismului. Astăzi pare greu, aproape imposibil de înțeles că după ce comunismul stalinist s-a întors la putere violent și necruțător în Cehoslovacia, iar Kundera a fost interzis ca autor, concediat de la Universitatea unde era profesor, obligat să-și cîștige clandestin traiul zilnic și supravegheat tot timpul de cinci agenți ai poliției secrete, el a continuat să creadă în comunismul său. Asta cu atît mai mult cu cît și soția sa Vera, cea care a anunțat la postul public de televiziune invazia tancurilor sovietice, a fost și ea trecută pe linie moartă, încît ajunsese să dea ilegal meditații acasă, pentru banii de coșniță. Înainte de a li se permite celor doi să plece în Franța, Kundera a fost amenințat că rudele lui vor avea de suferit dacă, din străinătate, se va amesteca în politică, iar cînd a devenit faimos în Franța și în lume, Praga comunistă i-a luat cetățenia.
După Revoluția de catifea, noile autorități îi scot ochii lui Kundera că a plecat din țară, în loc să continuie lupta. Havel nu-l înghite, astfel că o lectură publică din opera lui Kundera la Institutul Francez din Cehia e considerată inoportună, consemnează Noiville excedată. Jurnalista ia apoi urmele acuzațiilor venite din Cehia, că în tinerețe Kundera ar fi fost turnător la Securitatea cehoslovacă. Le demontează piesă cu piesă, remarcînd că acuzatorul romancierului folosea aceleași metode ca poliția secretă a regimului comunist.
În scrupuloasa ei admirație față de scriitor, biografa merge însă prea departe în evocarea omului, răspunzînd curiozității indecente a publicului amator de amănunte jenante din viața celebrităților. Ajută cu ceva imaginii lui Kundera că din cauza bolii care i-a chinuit ultimii ani de viață aproape că nu mai putea să vorbească, că avea tot mai lungi perioade de absență cînd cădea în muțenie și că ajunsese să rupă paginile cărților care-i picau la îndemînă? Cînd Kundera aproape că nu mai era Kundera mi se pare o cruzime ineptă de paparazo să-i povestești faptele de care nu mai era conștient. Și asta abuzînd tocmai de privilegiul prieteniei pe care ți-a acordat-o autorul Glumei.
*Florence Noiville, Milan Kundera, „Scrisul, ce idee!”, traducere de Florica Ciodaru-Courriol, Editura Curtea Veche, 2024
1.350 de vizualizări
