Istoricii se mulțumeau pînă de curînd să ne spună cum a fost și ce-a ajuns omenirea. Odată cu Zorii tuturor lucrurilor, lucrurile se schimbă. De fapt, breșa a fost făcută mai înainte, de Yuval Noah Harari, cu Sapiens, eseul care pune metodic și pe larg la îndoială cam tot ceea ce pretind a ști istoricii, dar și majoritatea istoriilor scrise „de învingători“ sau din ordinul învingătorilor. Cartea lui David Graeber și David Wengrow duce mai departe filosofia critică a lui Harari, cu o sclipitoare insolență, dînd peste cap locuri comune sacrosancte și luînd peste picior pretenția istoricilor europeni că ideile din care a început democrația americană trebuie căutate pe continentul nostru. Iar asta fiindcă autorii Zorilor… au luat în serios pînă la capăt remarca lui Aristotel că omul e de cînd se știe un zoon politikon, adică un animal politic. Ce importanță are asta pentru oamenii cavernelor? Una covîrșitoare.
Animalul politic care e omul își stabilește reguli de conviețuire care diferă de la o comunitate la alta. Ideea asta dinamitează vechile generalizări ale istoricilor care erau convinși (unii sînt și azi) că omenirea evoluează uniform, încît și-au închipuit că strămoșii strămoșilor noștri au trecut obligatoriu de la stadiul de culegători-vînători la acela de agricultori. Cînd veți citi cartea veți descoperi că cei doi autori ai ei aproape că nu-și pomenesc confrații în capitolele din care e alcătuită fundația istoriei lor. Citează antropologi, în special pe gurul lor, Claude Lévi-Strauss, arheologi, iar din trecutul mai îndepărtat, pe gînditorii iluminiști, în special pe Rousseau cu celebra lui teză că omul e bun de la natură, dar îl strică societatea, și pe contemporanul său englez, Thomas Hobbes, cel ce, din contra, scria în opul lui fundamental, Leviatan, că omenirea primordială era agitată de un război al tuturor împotriva tuturor, bellum omnium contra omnes. Cu ocazia asta, autorii Zorilor… îl ironizează usturător pe postmodernul Francis Fukuyama, continuatorul ideilor lui Rousseau în Sfîrșitul istoriei, care a anunțat recent că sfîrșitul pe care îl anticipa se amînă.
Deși le place să-și ricaneze confrații, D.G. și D.W. nu sînt niște Gică-Contra puși pe scandal, doar că nu scriu istorie luîndu-se pioși după istoriile altora, ci s-au bizuit pe cercetări și pe descoperiri mai vechi sau recente, anunțate prin revistele de specialitate, dar și pe propriile lor investigații pe teren printre triburile amerindiene. De acolo concluzia lor aparent de necrezut că europenii și-au luat ideile despre egalitate de la indieni din cele două Americi, nu americanii de la ei. Tot de pe urma cercetărilor de teren cei doi istorici au ajuns la concluzia că omenirea s-a împotmolit într-un sistem grosso-modo unic, spre deosebire de cei din vechimea preistorică, ce și-au construit diverse sisteme, apărîndu-și cu toată convingerea deosebirile.
Ideea lui Rousseau că oamenii primitivi erau egali între ei și că inegalitatea și ierarhiile sociale ar fi rezultatul global al trecerii omenirii la agricultură, care are și azi prozeliți, e și ea tocată mărunt în această Nouă istorie a omenirii. Zoon politikon din vechime a experimentat și egalitatea, și inegalitățile de tot felul cu mult înainte de a se apuca de cultivarea pămîntului, constată autorii pornind de la exemple practice, nu de la presupuneri autoritar formulate. Iar atunci cînd nu probele directe, ci logica îi îndreaptă într-o anumită direcție, convenabilă, D.G. și D.W. au grijă să precizeze acest lucru, în opoziție fățișă cu autorii pentru care argumentația logică poate porni de la interpretarea miturilor, de la dovezi discutabile sau de la falsuri preluate cu bună sau chiar cu rea-credință.
Acest voluminos eseu are și pagini mai greu de digerat pentru cititorul obișnuit, cele în care autorii înșiră conștiincioși dovezi amănunțite ale susținerilor lor. În întregul său, Zorii tuturor lucrurilor îți dau prilejul unei lecturi antrenante despre posibilitățile de organizare socială pe care le-au încercat inteligent primii oameni, pe care-i ducea mintea la fel de bine sau de rău ca și pe noi, cu sute de secole înainte de marea împotmolire socială din zilele noastre.
David Graeber, David Wengrow, Zorii tuturor lucrurilor. O nouă istorie a omenirii, traducere de Miruna Munteanu, Editura Polirom, 2025.
2.389 de vizualizări
Ma-ți convins, o voi citi, dacă la m îndrăgit pe Harari atunci și acești doi autori vor fi pe gustul meu.