Sînt atît de hipster că mă duc la concerte doar pentru a doua trupă, nu pentru headliner. De asta am fost în prima zi de B’estfest la Flogging Molly. Iar vineri seară trupa asta – de irish-punk, ca multe altele, dar poate că exact aia care a reușit să îmbine perfect furia punk-punk (din care găști ca Dropkick Murphys au prea mult) cu melodicitatea muzicii folclorice (din care strămoșii The Pogues au prea multă) – n-a făcut decît să-mi confirme așteptările.
Un setlist bine ales, care a bifat piesele pe care le așteptam cu toții (sau numai eu): Drunken Lullabies, The Worst Day Since Yesterday, Saints and Sinners. Reclamații? Ce-a căutat Skunk Anansie imediat după Flogging Molly?! E ca și cum la un maraton de filme ai băga Titanic imediat după Greu de ucis 2. A doua chestie nașpa e că, dacă aveai ghinionul să stai unde nu trebuie, îți adiau pe la urechi ritmuri inoportune, de la alte scene, în mare parte din genul „țîști-țîști“. Trecînd peste inerentele probleme de organizare, țin să felicit B’estfest-ul pentru că încă există. Despre bulangiii care programează două festivaluri în același timp prefer să-mi bag alt text, pe un blog mai puțin civilizat.
