Cel mai popular dintre istoricii academici care scriu azi despre antichitate, Barry Strauss, știe să se adreseze cititorului obișnuit fără să coboare ștacheta, grație inegalabilului său talent de povestitor și unei inteligențe analitice de strateg genial. Acest dezinhibat expert în istorie militară scrie palpitant și cu simplitate despre lucrurile cele mai complicate care țin de „arta războiului“, din perspectiva civilului pentru care războiul e, oricum ai întoarce-o, o barbarie. În cea mai recentă carte a sa, Războiul care a creat Imperiul Roman, Strauss continuă saga romană începută cu Moartea lui Cezar, trecînd la uriașul conflict dintre Octavian și Marc Antonius pentru ocuparea locului rămas liber după asasinarea lui Cezar.
Că Strauss are talentul de a readuce antichitatea la viață nu e o noutate pentru cititorii lui. Nu e o noutate pentru ei nici că istoricul american face asta din perspectiva zilelor noastre. Și aici Strauss citează din Shakespeare, pentru a da din nou de înțeles că și el pune istoria în scenă cu ambiții care trec de reconstituirea ei documentară pentru a ajunge la viața de la care pornește istoria. Scepticul vaccinat de pretențiile istoricilor din vechime că spun adevărul și numai adevărul știe că istoria o scriu învingătorii, care ies întotdeauna bine. Și pentru asta își încondeiază mincinos învinșii. Le pun în cîrcă toată vina războiului, le îngroașă defectele și le inventează păcate de neiertat.
La 19 ani, Octavian îi anunță solemn pe romani că vrea să preia toate atribuțiile lui Cezar, care l-a desemnat urmașul său, ceea ce Antonius nu înghite. Mai vîrstnicul, mai cunoscutul și mai puternicul Antonius – și el devotat lui Cezar –, deși n-are abilitatea politică a lui Octavian, cît timp e vioara întîi la Roma își acuză tînărul adversar de lașitate și de nepricepere militară – defecte pe care romanii nu le digerau – și încearcă să-l suprime. Octavian îi va răspunde mai tîrziu, calomniindu-l cu mai mult succes. Deocamdată izbutește să convingă o parte dintre legiunile lui Antonius să treacă de partea lui. Chiar și atunci cînd cei doi se asociază și Antonius se căsătorește cu Octavia, sora lui Octavian, cei doi se înfruntă cînd pe față, cînd pe ascuns, iar cînd Antonius se duce cu legiunile sale în Răsărit împotriva parților și se combină la Alexandria cu Cleopatra, asociatul său îi scoate vorbe, ca să-i scadă importanța victoriilor din Răsărit. Că a căzut în mrejele desfrînatei regine a Egiptului, că e bețiv și risipitor, iar mai tîrziu îl acuză pe Antonius că vrea să mute capitala la Alexandria. După ce îi lichidează împreună pe conspiratorii care l-au asasinat pe Cezar, Octavian le promite romanilor că s-a încheiat cu războaiele civile. Așa că, atunci cînd e destul de puternic încît să-l poată ataca pe Antonius, îi declară război Cleopatrei și pe Antonius îl acuză de trădare. Strauss îi recunoaște talentele lui Octavian, dar observă și că viitorul Augustus își întrece adversarul la lipsa de scrupule, la fățărnicie și că, după marea bătălie navală de la Actium, i-a acuzat pe nedrept pe Antonius de lașitate și pe Cleopatra de poltronerie. Analizînd așa-zisa fugă a celor doi din fața navelor lui Octavian și învinuirea că și-au abandonat și corăbiile, și trupele, Strauss constată că, de fapt, Cleopatra și Antonius au salvat ce se mai putea salva din flota lor, printr-o manevră condusă de inteligenta regină a Egiptului cu o îndrăzneală care i-a luat prin surprindere pe comandanții flotei lui Octavian.
Victoria lui Octavian asupra lui Antonius și a Cleopatrei, constată Strauss, a însemnat sfîrșitul republicii romane, începutul imperiului care avea să dureze o jumătate de mileniu și i-a oferit prilejul lui Octavian să spună pe patul de moarte că a găsit Roma din cărămidă și a lăsat-o din marmură. Cît despre cei doi învinși, ei au avut de așteptat 2.052 de ani momentul în care istoria le va face dreptate, la intervenția lui Barry Strauss. Iar autorul acestei cărți, parte dintr-o operă magnifică, ar putea exclama, pe urmele venerabilului Horațiu, poetul contemporan cu cei trei: „Exegi monumentum aere perenius!“.
Barry Strauss, Războiul care a creat Imperiul Roman. Antonius, Cleopatra și Octavian la Actium, traducere de Ovidiu Gheorghe-Ruța, Editura Polirom, 2022.
