Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

O să fie un an bun pentru ode

Zoom O să fie un an bun pentru ode

E de-abia începutul primăverii, n-a început, oficial, nici o campanie electorală din cele programate pentru anul aceste, dar oamenii gospodari din “media independentă” au ieșit la încălzire pe marginea terenului, ca să nu-și iasă din formă.

Există, însă, o mare problemă: cui dedici ode zilele astea? Pe cine ridici în slăvi, cui îi cânți măiastru din lăută, lângă masă, dar suficient de tare încât să te audă admiratorii din întreaga țară? Greu, foarte greu.

Și, totuși…

Pe sărăcia asta de personaje mesianice, în acest pustiu prin care arareori mai trece câte un posterior ofertant, profesioniștii odelor și-au regăsit verva din anii în care Băsescu le domina fantasmele după ce Laura Codruța Kövesi și-a luat PR-ul înapoi, mai ales după votul din comisia LIBE a Parlamentului European.

A fost un vot eliberator de energii, o descătușare pentru cei care, de ceva vreme, amestecă veninul cu saliva, folosindu-le doar pentru a-și umezi buzele, ca să nu piardă exercițul. Au fost ani pierduți pentru producția de osanale, ani pe care nimeni nu-i va mai da înapoi acestor oameni opresați, forțați de împrejurări să-și ascundă limba, s-o țină în neproductivă nefolosire. Dar ce bucurie de miercuri încoace, ce ușurare, câtă dezlănțuire pe tărâmul pe care, cu puțini ani în urmă, făceau minuni, transformând negrul în alb și griul în portocaliu.

Dintre toate producțiile de gen se detașează, de departe, cea a lui Dan Tăpălagă. A fost atât de important momentul pentru acesta, încât s-a deplasat la Bruxelles, ca să simtă pulsul momentului pe pielea proprie.

Într-un text postat pe 27 februarie, deci chiar în ziua votului atât de important, Dan Tăpălagă povestește cum a trăit alături de întruchiparea modestiei, doamna Kövesi, momentul aflării rezultatului votului. Ca să înțelegem cât de important este el însuși, ni se spune că doamna K. a aflat rezultatul chiar de la el, de la Dan Tăpălagă, singurul român care se afla lângă ea în acel moment, pe lângă aghiotantul de la SPP.
Erau amândoi în aeroportul din Bruxelles, așteptând avionul care avea să-i aducă triumfători acasă. Avionul avea întârziere, pe televizoarele din aeroport nu se dădeau în direct imagini din comisia LIBE, așa că sursa de informare era tot acasă, la mii de kilometri distanță, în redacția gasformediapunctro. De acolo, prin intermediul tehnologiei, informația a călătorit rapid până în aeroportul din Bruxelles,unde a fost comunicată doamnei, spre ușurată răsuflare.

Acesta este momentul din text în care Dan Tăpălagă scapă hățurile și deturnează oda spre el însuși. Dar își revine și reia leitmotivul textului: singurătatea campioanei. Cu excepția sepepistului, pe doamnă nu o anturează nimeni. Este singură în aeroport, așa cum, ni se spune, s-a dus și la audieri. Imaginile filmate în Parlamentul European ne-au arătat altceva, respectiv o întreagă echipă ce a însoțit-o pe doamnă la audieri, dar nu lăsăm niște imagini să ne strice o construcție lingușitoare ce s-ar vrea reușită. Doamna K. a fost singură, era singură și în aeroport, nimeni nu o susținea, nimeni nu o promova, nimeni nu o felicita (doar mânuitorul de limbă), dar ea făcea față cu brio singurătății, cu demnitatea omului care știe că valoarea și rezultatele vorbesc în numele său, zgomotos.

Cu tușă groasă de final, lăsând în urma doamnei un râu de bale idolatre, Dan Tăpălagă ne mai spune că, în ciuda succesului din LIBE, doamnei nu i s-a urcat la cap, ci a zburat spre București la economy, nu ca îmbuibații de europarlamentari adverși, care zburau la business, uneltind cum să-i împiedice învingătoarei ascensiunea binemeritată, clădită în singurătate.

Dacă ar fi scris înainte de 1990, Dan Tăpălagă și-ar fi început sezonul de ode în preajma lui 26 ianuarie. Dar nici un 27 februarie nu e prea târziu. Mai rămân zece luni care trebuie umplute, dar e cu ce. Iar sfârșitul toamnei, când va fi nevoie de lustruirea candidaților la prezidențiale, îl va prinde pe domnul Tăpălagă în formă deplină. Că și lingușirea asta are secretele ei. Nu te-arunci aiurea cu capul înainte, ci o iei ușor, limbă cu limbă.

1 comentariu

  1. #1

    E clar ce lustru ii va da lui Io Iohannis.
    Un consult psihiatric sau macar unul psihologic nu i-ar strica. Omului ii cam lipseste o doaga.
    Sau poate normal azi nu mai este normalul de altadata…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Poate fi un orbete președinte de țară?

    20 august 2019

    Klaus Iohannis a pierdut ocazia de-a juca o scenetă biblică pe țărmul Mării Negre fiindcă, dacă s-ar fi aplecat asupra soldățelului american leșinat și l-ar fi cărat în brațele-i vînjoase […]

  • Președintele armatei moarte

    20 august 2019

    Marți, 20 august, peluza Casei Albe va duce iar povara președintelui Iohannis. Sînt fire de iarbă care au avut norocul să geamă sub pantofii unui Macron, unui Netanyahu, unei Merkel […]

  • Politiciene disperate

    20 august 2019

    Ne îndreptăm, cu pași mari, spre momentul în care va fi aproape obligatoriu ca politica să fie condusă de către femei. Dintr-un domeniu eminamente patriarhal, politica tinde să devină tărâmul […]

  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]