O şaorma mare, cu de toate, și puțin amendă

E trecut de miezul nopții și Costineștiul bubuie de manele. Pe străzi e un fel de melanj de puștime și cocălăreală. Sau poate sînt puști cocalari, că, sincer, nici nu mai știu ce-i ce pe aici. Un tip brunet, cu o cămașă albă, cu guler ridicat, niște bermude mulate, pantofi albi din piele și o aură de groupie Florin Salam, își comandă o şaorma. Vorbește la telefon, gesticulează, își mai ridică brațul – să nu cumva să i se ascundă brățara sub cămașă –, își privește pantofii, își mai ridică ochelarii de pe ochi și apoi îi lasă la loc, totul într-un fel de piesă de teatru absurd-ridicol, cu Bulă în rol principal.

Își ia apoi şaorma, se urcă într-o mașină – ceva BMW “șeptar”, din ce mi-a zis un amic, mai de fițe – și o ia fix pe interzis. Nici măcar nu a contat că în zonă erau vreo opt polițai. El pe acolo a vrut să meargă, pe acolo a mers. Mă rog, a mers pînă la primul polițai, care l-a oprit nițel. Că, deh, n-avea numere la mașină. Și era pe interzis. Acum, n-am stat eu să văd, dar mă gîndesc că e posibil să-l fi oprit așa, ca nu cumva să-și verse pe papucii din piele acea minunată şaormă care, la pachet cu “atenția” polițailor, a trecut probabil de suta de euroi. Deh, abia apoi am înțeles de unde tot spectacolul ăla. Păi, nu toată ziua ai ocazia să mănînci şaorma la peste suta de euro.