Carevasăzică sîntem în plină campanie electorală. Acasă la prefect. Poliţistul dă raportul, după ce prefectul îi spune că a tras un condei din afacerea cu steagurile. Din 44 plătite, n-a cumpărat decât 13-14. Aseară, după ce şi-a terminat treaba, povesteşte Ghiţă, s-a îmbrăcat ţivileşte şi s-a dus la datorie, pe la 1 din noapte, Coane Fănică. Să vază ce mai pune la cale dom Nae Caţavencu, avocat, patronul foii Răcnetul Carpaţilor şi prezident fondator al societăţii enciclopedice-cooperative „Aurora economică română”.
Partida de stos de acasă de la Caţavencu era pe terminate Poliţistul se cocoţase pe gard să audă ce se vorbea în casă. Caţavencu tocmai ce le spunea amicilor că deţinea arma cu care-l va face pe cel pe care contează prefectul-vampir să treacă de partea lor. Şi dăduse să citească o scrisoare. O scrisoare de amor, aflăm în scena a doua, din gura lui Zaharia Trahanache, prezident de comitete şi comiţii. Din partea prefectului către Zoe, nevasta venerabilului. Trahanache e convins că scrisoarea e plastografiată. Dar Caţavencu, dacă vede că nu merge cu şantajul, ameninţă că va publica scrisoarea şi-o va pune şi în geam la redacţie, s-o vadă lumea.
Să ne lămurim cum e cu campania asta. Lupta se dă într-o, cum am zice azi, filială a partidului, pentru desemnarea candidatului local la un loc în Cameră. Caţavencu nu e-n cărţi, aşa că încearcă să forţeze lucrurile. A pus mîna pe o scrisoare de amor şi vrea s-o fructifice, cu orice preţ. El se luptă, adicătelea, cu baronii locali care vor să pună candidat pe altcineva, motiv pentru care a intrat în disidenţă. Dar – să nu uităm! – nu pleacă din partid. Încît trebuie să-i recunoaştem meritul că nu e traseist.
E adevărat, dacă vede că mijloacele luptei politice nu-i ajung trece la şantaj. Dar nici prefectul, cu care a intrat în conflict deschis, nu-i mai breaz. Îl foloseşte pe poliţaiul Pristanda ca spion politic.
În contul acestor servicii îl lasă pe Ghiţă să fure, dar îl ţine în ham: ştie cît fură şi-l avertizează zîmbind că e la curent cu „condeiele” sale. Încît acuzaţiile de vampirism pe care i le aduce Caţavencu nu sînt neîntemeiate, chiar dacă prefectul nu suge el însuşi sîngele bugetar al poporului, ci-l lasă pe Ghiţă s-o facă.
Mai rău, cînd prefectul află că scrisoarea sa către Zoe a ajuns pe mîna „canaliei”, vrea să-l bage la arest pe Caţavencu. Mai calm, Trahanache, care e scîrbit de corupţia societăţii, în care contează doar enteresul şi numai enteresul, vrea să-l lucreze altfel pe Caţavencu, despre care ştie şi el cîte ceva.
Să-l fi citit Trahanache pe Machiavelli? Asta nu rezultă din piesă, dar nenea Zaharia ştie ce înseamnă machiaverlîcurile şi se pregăteşte să-i răspundă lui Caţavencu, cu aceleaşi metode.
Să trecem la zi – corupţie? Cît pofteşti. Lupte cu lovituri sub centură în interiorul partidelor pentru desemnarea candidaţilor în Parlament? Au început. Folosirea serviciilor – al căror precursor e Pristanda – şi nu numai a lor, pentru a-i pune cu botul pe labe pe adversarii politici? Între timp metodele s-au perfecţionat, iar instrumentele s-au înmulţit, încît dacă ar fi scris azi Scrisoarea pierdută, Caragiale ar fi fost acuzat de naivitate.
(Va urma)
