Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

O unire prea securizată

Zoom O unire prea securizată

Săptămâna trecută, Traian Băsescu aproape că a devenit cetățean al Republicii Moldova. Cetățenia i-a fost acordată în iunie de către președintele Moldovei, dar actul a fost contestat de Igor Dodon la Curtea Constituțională. Săptămâna trecută, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a respins contestația lui Dodon, iar Traian Băsescu mai are un singur pas de făcut pentru a deveni cetățean moldovean cu acte în regulă: să depună jurământul.

Practic, Traian Băsescu

s-a unit aproape integral cu Basarabia. El este, asemeni multor cetățeni moldoveni care au primit cetățenia română în timpul mandatului său, un proiect de țară definitivat. Căci asta este pentru Băsescu unirea: un proiect de țară. Asta e și pentru manifestanții care au aprins spiritele în week-end: un proiect de țară pe care ar trebui să și-l asume politicienii români. Probabil și cei moldoveni, desigur. Pentru că, nu-i așa, am rezolvat cam toate problemele pe care le aveam și numai asta ar mai trebui să ne preocupe: să ne unim cu Basarabia. Nu e vorba de un calcul meschin aici. Nu trebuie să ajungem la nivelul de trai al RFG-ului din 1990 pentru a ne gândi serios la unirea cu țara mai mică de la Est. Este vorba, aici, de sângele nostru comun, de originile noastre geto-dace, de istoria comună, de limbă, de simțire, de tot ceea ce face un popor. Nu are sens să ne împiedicăm în amănunte, să despicăm firul de păr în patru, să căutăm chichițe și să chițibușărim în scumpa noastră tradiție. Acum ori niciodată să ne ridicăm toți în picioare, dacă ne pasă, să ieșim în stradă, să urlăm din toți bojocii și să ne batem cu jandarmii. Căci Basarabia e România! Unirea trebuie făcută. Și repede, până în 2018, dacă se poate, pentru că așa trebuie!

Cine zice?

În primul rând o zice Băsescu. Și o zice răspicat și tare. E noua lui jucărie. Aia mare. Că, pe lângă asta, mai are unele mai mici, cum ar fi dosarele de la DNA ale familiei și ale apropiaților, lupta cu sistemul nenorocit pe care chiar el l-a uns în funcție și tot așa. Dar asta cu unirea a apucat să o zică în ultimul său an de mandat, pe lângă “Votați Elena Udrea!”, și, om de cuvânt fiind, nu mai poate da înapoi. Așadar, să ne unim cu Basarabia pentru că ne-o impune, aproape, Traian Băsescu.

Iar pe lângă Traian Băsescu

se mai gudură o gașcă întreagă care vede în unirea cu Basarabia singurul lucru de care ar trebui să ne ocupăm astăzi. Eugen Tomac, de exemplu, e de înțeles. Căci el și-a făcut o meserie din a fi basarabean. La asta se pricepe, de pe urma acestei activități trăiește, încă de pe vremea când ocupa varii funcții prin structurile care se ocupă cu românii de pretutindeni. Cristian Diaconescu, alt girant al dorinței de unitate a lui Traian Băsescu, e și el de înțeles. La el unitatea a fost mereu la mare preț. Sebastian Ghiță, de ce nu, e și el un soi de politician care își dorește să ne unim cu Basarabia. Pentru că, și la el, unitatea…

Bun, o mână de politicieni

se agită instantaneu când vine vorba de unirea cu Republica Moldova. Să facem, să dregem, să nu mai fim slugile Occidentului. Dar populația a fost întrebată dacă vrea sau nu unire? Sau nu contează? Pentru că populația n-are nici un cuvânt de spus atunci când vine vorba de lucruri cu adevărat importante, nu-i așa? Populația să se exprime în cadru organizat, din patru în patru ani, votând partide sau indivizi care oricum nu respectă ceea ce și-au asumat ca program de un mandat. Ăsta e rolul populației. De lucrurile importante se ocupă activiștii, agitatorii și politicienii care bălesc pe lângă orice scandal în speranța că mai câștigă ceva capital. De obicei, electoral.

Dar nu e vorba doar de capital electoral aici,

ci și de bani, mulți bani. Oficial, dar mai ales neoficial, statul român cheltuiește de 26 de ani destul de mulți bani pentru a susține românii din afara granițelor. Așa cum este și normal, cea mai mare parte din acești bani se duc spre Republica Moldova. Cei mai puțini sunt cei oficiali, care sprijină la vedere cultura românească. Sunt cărți donate bibliotecilor, sunt programe culturale, burse și diverse înlesniri care ar trebui să țină aprinsă flacăra românismului. Banii neoficiali, însă, sunt dirijați spre Moldova pe alte căi. Firme românești patronate și conduse de foști securiști, patrioți din cale-afară, fac afaceri cu unioniștii din Basarabia. Afacerile nu sunt neapărat profitabile pentru firmele românești, dar nici pe pierdere nu ies. Căci nu dau de la ei. Cazul familiilor Chirtoacă și Ghimpu, băgate în afaceri cu Romaqua, îmbuteliatorul plin de epoleți al apei minerale Borsec, sunt doar un exemplu reușit al unei astfel de colaborări.

An de an,

într-o mică localitate din Harghita unde foști securiști s-au tras la odihnă, însușindu-și foste proprietăți ale BTT, cumpărând terenuri și construind pensiuni, unionismul se întrunește sub epoleții structurilor și fundațiilor care iau banii pentru românii de pretutindeni și-i cheltuiesc pretutindeni pentru românii care le conduc. Și anul acesta, acolo, s-a discutat despre unire. Au fost și Băsescu, și Tomac, și Diaconescu. A fost frumos, înălțător, dătător de speranță. Păcat că proiectul din primăvară al securiștilor de a da Bucureștiului un primar naționalist și creștin s-a încurcat tocmai în trecutul securistic al acestuia. Vă imaginați cum s-ar fi pupat planurile de unire ale lui Băsescu & Compania cu un Marian Munteanu în ie, luând crucea pe umăr și pornind, din nou, spre Basarabia, dar de data asta ca primar? Ce imagini frumoase, ce simbolistică profundă…

Nu spune nimeni că

tinerii care s-au îmbrâncit cu jandarmii pentru că n-aveau autorizație pentru ceea ce voiau să facă ar fi securiști. Dar în spatele lor se văd lanuri de epoleți, iar deasupra lor strălucesc stelele de pe acei epoleți. E o imagine frumoasă, plină de romantism și de vitejie. dar nu, nu așa facem unirea, la ordinul unei găști nesătule. Mai bine ne dau ei banii pe care, în numele unor idealuri înalte, ni i-au tot furat în ultimii 26 de ani. Cu ei ne-apucăm și noi de treabă, tragem apă, canalizare, curent electric, facem drumrui și, mai ales, scăpăm de căcăstoarele alea din fundul curții. După aia putem începe să vorbim și despre unire. Dar până atunci de ce am face-o? Să creadă frații și surorile noastre de peste Prut că vrem să-i tragem în rahat alături de noi?

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    Brother, hai cā ne-ai dat peste bot. (Ba chiar si dupā ceafā, pentru echilibru).

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Cioclii

    4 august 2020

    Viziunea convalescentului privind în oglindă Fiți gata la harpoane că îngeru-i la copcă în țara cea vestită și rece de sub votcă cu turlele înfipte în nori pînă-n prăsea, momiți-l […]

  • N-a mai mers la pușcărie, hai, măcar, la Primărie!

    4 august 2020

    Așa cum bețivii adevărați își revin spre dimineață dacă simt pe gîtlej un nou pîrîiaș de vodcă, Traian Băsescu dă semne de dezmeticire. Lunga mahmureală politică nu i-a priit. Abstinența, […]

  • România din ce în ce mai puțin educată

    4 august 2020

    Klaus Iohannis este profesor. Nu și-a mai exercitat meseria din 1997, e drept, acela fiind anul în care a părăsit definitiv catedra pentru un post în administrație. Mai întâi inspector […]

  • Martirii carantinei

    28 iulie 2020

    Printr-o ironie a sorții, săptămîna trecută Marea Neagră și-a luat și ea rația de libertate, fiindcă din două sute de mii de samavolnici care s-au scăldat în lipsa de respect […]

  • Cel mai scump dulap din istorie

    28 iulie 2020

    „Am obținut pentru România o sumă impresionantă, 79,9 miliarde de euro“, a zis președintele Iohannis, și s-au găsit destui să se repeadă să-i pupe mîinile ca unui binefăcător. Banii ăștia, […]