Părerile celor ce-și povestesc impresiile despre Bookfest depind la mulți de starea cu care au venit de-acasă. Mai era și căldura după-amiezii – pentru cei care vrut să se ferească de înghesuială! – și, dacă tot era tîrg de carte, inefabilul. Anul ăsta, pînă sîmbătă, ziua întîi din iunie, avînd diverse alte treburi, nu m-am deambulat la Romexpo. Dar sîmbătă, la ora șase p.m., trebuia să fiu la Cafeneaua Artelor unde colegul Dan Darie și-a lansat cartea de debut – să fie într-un ceas bun! – și Cip Ieșan, Dezlegarea la bere, noul lui volum de povestiri umoristice. Dar dacă tot ne-am dus acolo, Daniela și cu mine, nu se putea să nu dăm o raită printre standuri.
Cu gîndul la nepoata noastră Mariah, din Australia, mai întîi am luat la rînd editurile cu cărți pentru copii. Anul trecut i-am cumpărat cărți la Gaudeamus. Acum, la Bookfest, ne-am făcut, cum s-ar zice, încălzirea. Copii mulți și aparținătorii lor – părinți, bunici, unchi și mătuși –, după posibilități! O domnișoară de vreo 7 ani le spunea bunicilor care îi arătau o carte cu poze: nu mă plictisiți!
În privința înghesuielii și a părerii de rău că am lipsit de la tîrgul ăsta, iată cum stă treaba, după părerea mea. Dacă Bookfest-ul ar fi avut loc în ciuperca de la Romexpo, nu în marile pavilioane de pe margine, n-ar fi avut loc vizitatorii unii de alții. În uriașele B-uri, străzile dintre standuri sînt mai largi decît ulicioarele de la parterul ciupercii, așa că ai loc să te învîrtești printre edituri fără să zici nimănui „mă scuzați“ pentru vreo călcătură pe picior din nebăgare de seamă.
(Dacă te duci la tîrg miercurea după deschidere, chiar și joi – zi de lucru, orișicît! –, nu prea ai cu cine să te intersectezi, doar cu oamenii de caraulă de la standuri, care ies la o țigară ori își iau cîte un suc de la automate sau mai așază cărți prin rafturi. Așa se întîmplă de cînd au fost inventate Bookfest-ul și fratele său, Gaudeamus-ul.)
Întîmplarea ori poate o întorsătură favorabilă a sorții a decis să nu întîlnesc la Bookfest pe nimeni din categoria spune-i totuși bună ziua și treci mai departe cu gîndul că te-a lovit ghinionul să dai nas în nas tocmai cu acest cutare. E drept, însă, că printre mesele și dulapurile și rafturile cu cărți de la editura la care public nu m-a oprit nimeni să-mi ceară un autograf, amănunt care, orice s-ar zice, te indispune, dar cum m-am oprit să schimb impresii cu un confrate optimist, nu i-am dat importanță.
Cînd mi-a venit rîndul să vorbesc despre cartea lui Dan nu mi-au ieșit pe gură decît vreo două „ăăăă-uri“, din alea pe care le emiți ca și cum îți faci vînt să rostești ceva epocal. Nici nu i-am întrerupt pe ceilalți vorbitori fiindcă mi-am amintit ceva ce trebuia spus neapărat.
Cînd, după vreo trei ore, am ieșit, se însera, adia vîntul și mi-am aprins, în sfîrșit, o țigară. O zi de tîrg reușită!
