Oculta mondială nu vrea să știți asta: dacii au fost primii care au inventat necivilizația

Nu știm exact cum de-a ales nea Carol Sinaia. Poate că hălăduia călare prin munții noștri și, ieșind din brădet, a tras o săgeată și unde a picat a făcut Peleșul. Sau poate că, în loc să apeleze la metode tradiționale medievale, pur și simplu a privit patriotic și atunci o rază s-a rupt din soare și a strălucit în curcubeu asupra poienii unde avea să se ridice același Peleș, în timp ce un șoim al patriei a țipat în văzduh, iar pe fundal sigur era tricolorul jucat magnific în rafale de vînt.

Sau poate că s-a uitat pe hartă și a zis: asta e halta cea mai apropiată de București, expropriați niște urși și faceți vizuină regală!
În orice caz, vremea regilor a trecut, trăim acum într-o lume nouă. De exemplu, au dispărut ciobanii și au rămas doar cîinii. Niște dulăi de neam prost altoit cu stînă, capabili să sperie orice urs în grup organizat. Sau singuri, dacă ursul suferă de o formă semi-agresivă de rahitism. Poate fac parte din serviciul public: te urci în spinarea unuia, pe celălalt pui bagajele și hai-hai, murgule, hai înspre cazare.
Inițial nu-i observi. Clădirile scînteiază în soare, aerul miroase a brădet, țăranii de oraș conduc ca niște apucați, omul n-are timp să stea cu ochii după potăi. Nu-i nimic, o să aibă. Localnicii s-au mobilizat, gata să demonstreze oricui că tradițiile n-au murit și o fi Sinaia acum oraș, da’ tot comună primitivă rămîne.

De treci codrii de aramă și cobori pe o stradă cu nume poetic care încercuiește șerpuitor stațiunea – poate Theodor Aman, poate altul –, nu trece mult pînă te amușină primul dulău. Aparent prietenos. Garantat maidanez stănilez. Nu-i nimic, vă lasă în pace la prima intersecție. Pentru că-l alungă potaia corcită cu lup care vine întins, mînată de intenții. Nu știi dacă bune sau rele, pentru că nu ești rasist să le presupui genul. Cotești în jos, pe niște scări identificate drept Alee, ca să dai peste trei dulăi puși pe harță. În total, cinci potăi în trei minute. Trebuie să fie un record. Băi, iubesc animalele ca orice chinez înfometat, da’ las-o naibii de treabă, ori faci turism și civilizație, ori acceptăm că români vine, de fapt, de la altă etnie și aia e.

În fine, poate a fost doar un incident neplăcut. Poate cîinii nu atacă, mai ales dacă simt ei omu’ bun. Sau poate vă calcă o mașină înainte să vă muște un cîine. Oportunități sînt – veți înțelege ironia ceva mai jos – gîrlă. Trei sferturi din Sinaia n-are trotuare. Pentru că mersul pe jos e probabil pentru minoritățile sexuale.

„Bine, dar aici e munte, trebuie să înțelegi că…“ Da, băi, înțeleg. Înțeleg că s-a construit haotic, la japcă, cu gîndul doar la profit și cu durere în cur față de niște chestii elementare, gen siguranța fraierului. În definitiv, n-are decît să meargă pe stradă. Stradă acoperită de o pînză subțire de apă, ca un mileu pus pe un televizor Sirius, pentru că munte, pentru că izvoare și, mai ales, pentru că băștinașii n-au auzit în viața vieții lor de un concept complex de tip „hai să canalizăm primitiv apa aia printr-un șanț, așa cum fac pînă și cei mai troglodiți țărani moldoveni“. Lucru imposibil, desigur, pentru că băștinașii nu-s moldoveni. Spre deosebire de Brașov, unde s-a umplut de moldoveni prin secolul trecut și nu zic că e o relație de cauzalitate, da’ oamenii ăia n-au Olți și Mureși curgînd prin mijlocul străzii.
N-ai cum, în fața unui asemenea tablou, să nu tragi în piept aerul împrospătat de cetină și să nu spui, plin de mîndrie patriotică, „Ai noștri ca brazii!“.