Olé, olé, am promovat la litera B!

(urmare din numărul precedent)

Am lansat, de săptămîna trecută, provocarea. Dacă tot stai în casă și te tot jelești  că n-ai nimic de făcut (doar proștii se plictisesc), ce-ar fi, tăticule, să-ți pui memoria la încercare? Fără net, fără alte susținătoare de efort mental, hai să vedem cîte nume de jucători mai ținem minte, pe de rost. Pentru noi, de la A la B n-a fost decît un pas. Așa am pățit și cu Chimia Rîmnicu Vîlcea, la mijlocul anilor ‘80 din secolul trecut. De aceea, săptămîna viitoare, cînd vom da de C, vom sista temporar experimentul. Nu care cumva să ne pască desființarea, cum a pățit Chimia. Deocamdată, prezentăm niște concluzii preliminare ale (auto)experimentului, judece-le celebrii psihologi.

Pentru un iubitor de fotbal lipsit de alt instrument de informare, memoria afectivă funcționează mai puternic, parcă, decît memoria strict factuală. Memoria „nouă” se activează superficial, memoria „veche” e mai stabilă.

Cu cît ai mai mult timp la dispoziție (și chiar te interesează exercițiul), din aia îți amintești mai multe. Fast memory vs. slow memory. E cam ca fast food vs. slow food, acu’, cînd toată lumea schimbă rețete și gătește acasă ca la balamuc. Acestea fiind zise, continuăm jocul nostru „Fazan” pe fotbaliști. Ne-au ieșit mai mulți decît data trecută, doar pen’că am și avut mai mult timp. Let’s play!

Balaci, Beldeanu, Boldici, Bumbescu, Bărbulescu, Bica, Bîcu (ce de olteni, muică!), Beckenbauer, Blohin, Bosene (dell), Busquets, Balint, Belodedici, Briegel, Burleanu (nu ăsta micu’, ci tac’su de la Bacău), Boninseana, Broșovschi (așa îl ortografiau, în Sportul, pe marele campion de la UTA), Brehne, Bölöni, Bommel (van), Bastos, Bergoli, Bergodi, Batiston (victima criminalului portar Schumacher, în epicul meci Franța-Germania din ‘82), Bindea, Bodola, Branden, Buia, Buga, Basno (un stîlp al apărării la Chimia), Bădilă (tot la Chimia, a dat odată o bară de pe la treij’de metri, de a sărit mingea înapoi dincolo de careul mare și a tremurat transversala vreo cinci minute), Bento, Bordeanu, Bossis, Bonucci, Babbel, Bakayoko, Bellerin, Belerobi, Boksici, Best (unicul), Bettego, Boli, Brooking (a dat un gol de la distanță pe Nepstadion, de-a rămas mingea fixată în vinclu, erau stîlpi de susținere metalici), Buffon, Bucu, Bulancea (doi portari remarcabili), Badea (tot doi, pe locul-ntîi e Pavel), Byik, Budescu, Belanov, Beckham, Balack, Butrajeano, Balakov, Bajic… Stop joc, deși mai aveam!

Dacă, prin absurd, nu-l știți pe Bajic de la Konyaspor, ei bine, ținem neapărat să vă spunem. Bajic este ultimul fotbalist pe care l-am văzut marcînd în direct, cu Fenerbahce, după care s-a oprit campionatul pînă și-n Turcia. A fost un șut superb în cross, cu stîngul, de pe la 16-17 metri, fix la rădăcina barei. Portarul n-a avut nici o șansă, oricît s-a întors, iar konyasportiștii au obținut o remiză (1-1) surprinzătoare în fața favoritei. Ne vom aminti veșnic de Bojic, cel puțin pînă se reiau campionatele.

Săptămîna trecută se mai juca doar– că tot sîntem la litera B–în Belarus. Burundi ce se mai încăpățîna, alături de Nicaragua. S-a închis și-n Burundi. Iar campionatul din Belarus – gubernia lui Lukașenko–, hai să fim serioși, nu-i campionat. E o stare de spir(i)t, o formă de inconștiență, demnă de a fi retrogradată la litera C–Cernobîl, comportament sovietic al autorităților. Noi, fraților întru izolare fotbalistică, hai să (ne) mai jucăm, să ne antrenăm. Nu uitați ținerea de minte! În rest, rămîne cum am stabilit

Păstrează-ți memoria! Dezvoltă-ți imaginația! Întăriți-vă umanitatea! Hai omenia!