Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Omul care nu semăna cu Ioan Lăcustă

Zoom Omul care nu semăna cu Ioan Lăcustă

Cenaclul nu se mai ținea duminica dimineață la facultate, ci joia, seara, într-o Casă de Cultură studențească de pe Schitu Măgureanu. O clădire veche și înaltă, cu cinci etaje – cine știe ce fusese înainte. Pereții erau suficient de groși încît tinerimea care învăța dansuri moderne și fetele care deprindeau tainele baletului își puteau vedea de treabă pe muzică fără să-i deranjeze pe cei înscriși la alte cercuri – printre care și unul de pictură. Sala în care ne întîlneam putea fi la un etaj sau altul, după program. De cele mai multe ori ne întîlneam într-o încăpere uriașă, care avea un pian într-un colț și mai multe mese pătrate, la care nu încăpeau decît cîte patru persoane. În seara aceea nu venise nici unul dintre fondatori – lipsea pînă și nelipsitul Iova care umbla să se însoare a doua oară. Urmau să se producă o domnișoară poetă – nu-i mai țin minte numele – și Ioan Lăcustă, pe care-l știam din rubrica lui de la Magazin istoric, cu fapte diverse din perioada interbelică, comentate ca de un cititor naiv al vremii. Niște pastile de proză satirică cu care îmi începeam lectura revistei.

Apar cenacliștii, cîte unul, cîte doi, care de la facultate, care de la serviciu. Poeta, o adolescentă, venise prima și stătea la o masă în spatele unei poșete mari. La cenaclu mai veneau și persoane în recunoaștere, studenți, elevi de liceu sau adulți care voiau să se lămurească despre ce era vorba. Pe ăștia îi recunoșteai după întrebarea „Cine răspunde de cenaclul ăsta?“. Prozatorul Nic Iliescu pufnea, de parcă l-ar fi uimit întrebarea: „Responsabilul!“. Apoi adăuga: „Și Securitatea, care răspunde de tot!!“. Printre cei cîțiva care palpau situația, un tip grăsuliu, roșu la față, scund, cu o cămașă cadrilată și cu o haină cafenie, ceva între contabil de CAP și funcționar de ghișeu. Stătea singur la o masă mai retrasă și se uita în jur, cînd șovăitor, cînd satisfăcut de ceea ce vedea și auzea. Se ivește și profesorul Crohmălniceau, pentru care sfertul academic însemna totdeauna mai devreme cu 15 minute. Se face șase fix și Croh întreabă: „Mai așteptăm pe cineva?“. „Pe domnul Lăcustă!“ „Sînt aici, dom’ profesor!“, se ridică mirat, cu voce gravă, bănuitul contabil. Mă uit din nou la el, să lipesc numele de persoană. Parcă tot nu se potrivea: Ăsta era Lăcustă?!!! Nu eram singurul care se uita așa la el. Mi-l închipuisem între două vîrste – aici nu mă înșelasem –, dar înalt, cu un papion retro și neapărat cu o haină de catifea raiată, cum avea Radu Albala. Lăcustă a lăsat-o pe poetă să citească prima. Cam naivă, cam stîngace, dar cum era singura femeie din sală, comentatorii au încurajat-o pedagogic. Adolescenta lua notițe, nelămurită, dar silitoare. Cînd i-a venit rîndul, Lăcustă a început cu o voce înceată și monotonă, de parcă citea un proces-verbal. „Mai tare, domnule Lăcustă!“, l-a îndemnat Crohmălniceanu. Brusc, de parcă s-ar fi scuturat cumva, pe dinăuntru, Lăcustă își întărește glasul, care o ia ironic și bine timbrat pe urma cuvintelor din manuscrisul care conținea una dintre cele mai frumoase povestiri ale lui, „La ușa domnului Caragiale“. După ce-a isprăvit, Lăcustă s-a întors prudent în spatele ghișeului său.




Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Oda lui Iliescu la moartea lui Ion Caramitru

    14 septembrie 2021

    Țară cu domnitori fugiți de-acasă și regi ținuți în lesă de dudui. Ce multe neamuri stau cu noi la masă, bat clopote de aur în gutui. Degeaba-l așteptăm pe Caramitru, […]

  • Avem creștere big time

    14 septembrie 2021

    Așa cum piticii au obsesia creșterii, mediocrii sînt bîntuiți de triumfalism. Iar cînd toate astea se adună în aceeași făptură, apare efectul Cîțu: un succes paralel cu realitatea, în care […]

  • Elita noastră la Paris învață

    14 septembrie 2021

    Pe la începutul verii lui 2005, pe când ocupa, nu pentru multă vreme, funcția de ministru al Culturii, Mona Muscă deschidea o expoziție de pictură franceză, în fața unor înalte […]

  • Requiem la o haină

    7 septembrie 2021

    Sînt ca un sac cu cîrpe, uitat de-un prost în gară unde cînd vine trenul chiar nimeni nu coboară. Nici gaia care scurmă cochetă printre șine, atentă la primejdii, n-are […]

  • Tovarășul Cîțu

    7 septembrie 2021

    La fel ca Nicolae Ceaușescu, Florin Cîțu a avut o copilărie și o tinerețe cu performanțe de cizmar. Căzut la treaptă și la facultate așa cum a căzut nea Nicu […]

Ultimele articole
Editoriale
  • Oda lui Iliescu la moartea lui Ion Caramitru

    14 septembrie 2021

    Țară cu domnitori fugiți de-acasă și regi ținuți în lesă de dudui. Ce multe neamuri stau cu noi la masă, bat clopote de aur în gutui. Degeaba-l așteptăm pe Caramitru, […]

  • Avem creștere big time

    14 septembrie 2021

    Așa cum piticii au obsesia creșterii, mediocrii sînt bîntuiți de triumfalism. Iar cînd toate astea se adună în aceeași făptură, apare efectul Cîțu: un succes paralel cu realitatea, în care […]

  • Elita noastră la Paris învață

    14 septembrie 2021

    Pe la începutul verii lui 2005, pe când ocupa, nu pentru multă vreme, funcția de ministru al Culturii, Mona Muscă deschidea o expoziție de pictură franceză, în fața unor înalte […]

  • Requiem la o haină

    7 septembrie 2021

    Sînt ca un sac cu cîrpe, uitat de-un prost în gară unde cînd vine trenul chiar nimeni nu coboară. Nici gaia care scurmă cochetă printre șine, atentă la primejdii, n-are […]

  • Tovarășul Cîțu

    7 septembrie 2021

    La fel ca Nicolae Ceaușescu, Florin Cîțu a avut o copilărie și o tinerețe cu performanțe de cizmar. Căzut la treaptă și la facultate așa cum a căzut nea Nicu […]

  • Ivan cel groaznic de bun

    7 septembrie 2021

    „Ivan a plecat. Și nu se mai întoarce.“ Atât au scris, în dimineața zilei de 5 septembrie, Ivona și Georgiana Patzaichin, comprimând, laconic, tristețea unui întreg univers ce tocmai sărăcise […]