Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Omul-condică de la Cartea Românească

Zoom Omul-condică de la Cartea Românească

În anii ’80, la Editura Cartea Românească erau cîțiva redactori extraordinar de buni. Murise Marin Preda, fostul director al editurii. În locul său venise de la Bacău romancierul George Bălăiță care, ca și Preda, nu se băga în treburile redactorilor și nu-i întreba cînd vin la program.

Chestia asta nu-i plăcea deloc directorului administrativ, un oarecare Frânculescu, care era și autor de romane. Despre el nu se știa prea bine cum ajunsese la editură. Frânculescu venea ritos la program și, din pricină că nu prea avea ce să facă, ieșea des prin curte. Ai fi zis că ține o invizibilă condică sau că el însuși era condica, fiindcă atunci cînd îi vedea pe redactori apărînd unul cîte unul, începînd de pe la ora zece, se uita la ceas sub ochii lor, ca unul care apucase să se sature de muncă de cînd venise.

Redactorii îi ignorau sugestiile nerostite, că adică veneau la editură cînd voiau și plecau cînd aveau chef. Așa că Frânculescu, închipuindu-și că-i face pe plac noului director, a început să mai și țîțîie dezaprobator către întîrziați, după ce-și privea ostentativ ceasul. Războiul psihologic pe care Frânculescu îl purta cu redactorii editurii l-a scos din sărite mai întîi pe blajinul Florin Mugur, care i-a spus într-o zi omului-condică să nu-și mai potrivească ceasul după ora și minutul cînd venea el la editură. Frânculescu i-a răspuns în felul lașilor care, atunci cînd vor să amenințe, se fac că vorbesc singuri: „Programul e la fel pentru toți!” și s-a întors cu fața către statuia lui Caragiale, ca și cum ar vrut să-l ia de martor. Mircea Ciobanu, care era mai autoritar, i-a spus directorului administrativ să-și scoată ceasul de la mînă atunci cînd se întîlneau în curtea editurii. Magdalena Popescu-Bedrosian îl ignora suverană. Gabriela Adameșteanu se uita la el ca prin geam.

Totuși, în editură apăruse o anumită stare de tensiune, pe care nou-venitul George Bălăiță a simțit-o. La început și-a închipuit că asta ținea de acomodarea celor vechi cu el, care venise în locul lui Marin Preda. Dar cum nu era omul care se lua după impresii, a vrut să afle ce și cum. Cînd Frânculescu însuși i-a spus că ar fi fost momentul ca redactorii să vină și ei la program, ca toată lumea, Bălăiță, om altfel calm, l-a întrebat cine îl mandatase să se ocupe de această chestiune. Păi, asta era datoria lui administrativă, de director! Nu era, l-a asigurat Bălăiță. Sau poate ar fi fost în altă parte, nu la o editură.

Povestea asta am aflat-o după 1990 de la Bălăiță însuși, cînd el își dăduse demisia de la editură, și postul lui Frânculescu fusese desființat.

2 comentarii

  1. #1

    E vorba cumva de Nicolae Franculescu, cel care a scris 2 westernuri: La sud de Rio Bravo si inca unul? :))

  2. #2

    Era din specia careia i-a spus G.Moisil: Daca ai nevoie de curul meu, vin la 7 si plec la 3, daca ai nevoie de capul meu, vin si plec cand vreu!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Secretul lui Bachus, cu Gabriel Liiceanu în rolul principal

    8 octombrie 2019

    După o lamentabilă carieră de criminal în serie, Gabriel Liiceanu se desparte de membrii Grupului pentru Dialog Social cu aerul preotului indignat că păcătoșii cărora le-a servit ultima împărtășanie se simt din […]

  • Președintele morții

    8 octombrie 2019

    Dacă ar avea aripi, Klaus Iohannis s-ar roti în văzduh deasupra tragediilor, ca un corb care adulmecă moartea. Dar n-are, așa că e nevoit să țopăie de la un accident […]

  • Uniunea Salvați USR

    8 octombrie 2019

    În plină campanie electorală pentru prezidențiale, Uniunea Salvați România s-a apucat, deja, de pregătirea alegerilor locale. Rar s-a mai văzut un partid care să le spună membrilor, simpatizanților și eventualilor […]

  • O profeție cu bucluc

    1 octombrie 2019

    Diversitatea în unitate se vede cu ochiul liber pe canalele noastre de televiziune, unde cîteva culte religioase se întrec seară de seară să ne intermedieze prin cablu o întîlnire cu […]

  • Bula calului

    1 octombrie 2019

    Prezidențialele n-au fost întotdeauna așa. În 1990 aveam de unde alege. Îl aveam pe Ion Rațiu, nepot de memorandist cu rădăcini istorice în Ardeal, milionar în lumea liberă, democrat cu […]