Partidul Național Liberal se branduiește, mai nou, drept cel mai vechi partid din România. E ca și cum ai spune că brand-ul Dacia are o vechime de aproximativ 2.000 de ani, deși între mijloacele de transport ale lui Burebista și cele fabricate astăzi de francezi nu există nici o legătură. Cum nu există altă legătură decât numele între Partidul Național Liberal din 1875 și gașca de impostori care populează astăzi formațiunea politică ce poartă același nume.
Astăzi, Partidul Național Liberal are în conducere mai mulți foști membri ai Partidului Comunist Român decât orice alt partid din România, inclusiv PSD. Printre fruntașii PNL se află oameni care au fost membrii ai Internaționalei Socialiste până în 2004. Mai bine de jumătate dintre actualii peneliști care conduc filiale județene și locale provin din partidul democrat al lui Băsescu. Partid care a adus în PNL, prin absorbție, inclusiv oameni precum Virgil Măgureanu sau foști membri ai partidului extremist PUNR.
PNL este numele cel mai vechi al unui partid care se află încă în activitate, dar PNL-ul de azi nu are nici cea mai mică legătură cu PNL-ul de acum 149 de ani. E ca și cum ai pretinde că PSD-ul de azi chiar are vreo legătură cu PSDMR-ul din 1893 sau cu PSDR-ul din 1910. Evident, această legătură nu există.
Peneliștii de azi, reprezentați
de personaje care au intrat în politică de șase-cinci-patru-trei ani, nu-și trag seva din Brătieni. Și dacă și-ar trage-o, n-ar face-o decât pentru a justifica nepotismul. În definitiv, PNL a fost mai degrabă un partid de familie, primul partid dinastic din România. PCR ar fi fost al doilea, dacă apuca Ceaușescu să-și transfere puterea către vreunul dintre copiii săi. Dar nu s-a întâmplat. Atunci când Cîțu spumegă împotriva comuniștilor, ar trebui să-și amintească faptul că nord-coreenii își transferă conducerea țării din tată-n fiu. La fel s-a întâmplat și în PNL, partid lăsat moștenire din Brătianu în Brătianu.
Pare că linia politică a PNL-ului actual este trasată de un fost bancher nepriceput, care a atacat moneda națională și a eșuat, de un fost prezentator TV școlit la facultatea de șantaj și bune maniere a lui Sorin Roșca Stănescu, o mână de neoprotestanți care-și exploatează electoral coreligionarii și un apevist dezorientat care vrea să fie primit și el în clubul băieților șmecheri din unitate, dar nu-i iese.
PNL a fost salvat din drumul său
spre soarta PNȚ-CD de către calculele hazardate ale lui Marcel Ciolacu și Klaus Iohannis. Pentru ca Nicolae Ciucă și Lucian Bode să rămână în continuare șefi la peneliști, a fost nevoie de o listă comună pentru alegerile europarlamentare. Listă pe care peneliștii au ocupat un nemeritat 45-50% din locuri. Târâți la remorcă de Ciuma Roșie, Ciucă, Bode și Bogdan au putut ieși din nou triumfători în fața prostimii, clamând că sunt cel mai puternic partid de dreapta din România. Ce o fi de dreapta la acest partid de sinecuriști, bugetari și dependenți de contractele cu statul este greu de spus.
Pentru a se salva de la lupte intestine, peneliștii au promis liste comune și la parlamentare și au forțat organizarea alegerilor prezidențiale în septembrie, ca să-i ofere lui Klaus Iohannis libertatea de a fi respins din pseudo-candidaturile sale la orice funcție euro-atlantică. Să ne reamintim: peneliștii au forțat organizarea prezidențialelor în septembrie și tot ei sunt cei care au dorit cu tot dinadinsul să se comaseze diverse scrutinuri.
Acum, uitând că au drept președinte un individ care plimbă cuvântul „onoare“ dintr-o parte în alta a gurii, folosindu-l de fiecare dată când se poticnește într-o propoziție simplă (și se poticnește, nu se-ncurcă), peneliștii solicită „alegeri la termen“ pentru că nu este normal să facem campanie electorală pe plaje, printre oameni în chiloți. Când auzi astfel de argumente de la oameni care și-au clădit carierele doar în preajma unora care se deschiloțau pentru a putea fi mai lesne pupați în cur te cam pufnește râsul.
Deși a stabilit ferm, printr-o decizie
a Biroului Național, că susține calendarul electoral stabilit în luna martie, inclusiv alegeri prezidențiale în septembrie, PNL s-a răzgândit, așadar. Dar, oricum, o mai făcuse o dată, atunci când a încălcat altă decizie a aceluiași Birou Național, care stabilea că nu se va face nici o alianță cu PSD.
Până în martie, alegerile prezidențiale se puteau organiza doar în noiembrie, adică în luna anterioară celei în care ajungea la termen mandatul președintelui. Mandatul președintelui ajunge la termen pe 21 decembrie, așadar luna anterioară era noiembrie. Modificarea legii în februarie-martie a dus la posibilitatea ca alegerile prezidențiale să poată fi organizate „cu cel mult trei luni anterioare“ lunii în care ajunge la termen mandatul prezidențial. Așadar nici în această variantă a legii alegerile prezidențiale nu pot fi organizate în luna decembrie, pentru că trebuie organizate într-o lună anterioară. Una din cele trei luni anterioare lui decembrie: noiembrie, octombrie, septembrie.
Din acest punct de vedere, lucrurile sunt foarte clare, nu este loc de alegeri prezidențiale în decembrie. Așa este legea, iar aceasta chiar nu mai poate fi schimbată acum, când până la finalul anului au mai rămas doar șase luni.
Mai este ceva ce nu poate fi modificat în această perioadă scurtă rămasă până la alegeri: Constituția.
Iar Constituția este cea care ne spune, indirect, că alegerile parlamentare trebuie organizate cel mai devreme pe 1 decembrie. Constituția spune că, în termen de maximum douăzeci de zile de la alegerile parlamentare, președintele României trebuie să convoace noul Parlament. Noul Parlament nu poate fi convocat, însă, mai devreme de momentul în care ajung la termen mandatele vechilor parlamentari. Cum mandatele parlamentarilor aleși în 2020 ajung la termen pe 21 decembrie, pentru a nu se depăși termenul de maximum douăzeci de zile și pentru a nu micșora cu nici măcar o singură zi mandatul actualilor parlamentari, alegerile parlamentare din 2024 nu pot avea loc mai devreme de 1 decembrie 2024. Cum alegerile prezidențiale trebuie să se termine cel mai târziu pe 30 noiembrie, este destul de clar că nu pot fi comasate alegerile prezidențiale cu cele parlamentare, așa cum, din nou, își doresc peneliștii.
O altă dovadă a faptului
că PNL are o strategie electorală stabilită de personaje care nu prea gândesc este efectul unei eventuale comasări a turului doi al prezidențialelor cu parlamentarele.
Comasarea alegerilor locale cu cele europarlamentare a fost singura variantă care putea opri AUR din avântul său electoral. Chiar și așa, însă, 25% din europarlamentarii trimiși de România la Bruxelles aparțin AUR și SOS. 25% este enorm pentru o țară care se laudă că a reușit să evite ascensiunea partidelor extremiste. Când vezi că un sfert dintre europarlamentarii tăi sunt din partide extremiste, nu prea pare că au oprit nimic.
Închipuiți-vă, așadar, un tur II al prezidențialelor în care se înfruntă oricine cu George Simion. Și, în același timp, alegeri parlamentare. În aceeași zi. Pur și simplu, partidul lui George Simion va obține la acele alegeri scorul pe care îl va obține și George Simion în turul al doilea al prezidențialelor. Scor care se va situa între 30-35% și 50%. Wow, am ferit Parlamentul European de extremiști, dar ținem morțiș să-l umplem pe al nostru. Măreață strategie.
Este trist
că Partidul Național Liberal a decăzut în asemenea hal încât a sacrificat pe altarul carierismului politic al unor neaveniți principiile, doctrina, onoarea și multe altele.
Vom vedea, în toamnă, că PNL (ca și PSD) va face alianțe cu AUR pentru a obține majorități în Consilii Județene sau Consilii Locale. Și dacă tot bat palma în teritoriu, de ce nu ar merge pe liste comune și la parlamentare? Poate chiar și candidat comun la prezidențiale? Dacă mai caută mult prin arhive, cu siguranță Rareș Bogdan va descoperi că George Simion e nepot de văr de-al unei mătuși a unei fete în casă de-a Brătienilor.
1 comentariu