Mircea Nedelciu, Ora spre zero şi alte proze, audiobook şi carte, Ed. Casa Radio, 2011 – Cum sună povestirile lui Mircea Nedelciu citite de el însuşi? Şi, de fapt, cum sună vocea lui Nedelciu, liderul generaţiei ’80 şi cel care a înnoit radical proza românească, încît devenise un clasic în viaţă care n-avea chef să se lase clasicizat? Cel mai mult dintre aceste povestirile din acest audiobook mi-a plăcut, la vremea ei, „Marie-France în Piaţa Libertăţii“. Acum însă miracolul electronic de a-l putea auzi şi după ce nu mai e, ca pe vremea cînd citea la cenaclu, m-a făcut să-l redescoper cu nostalgie şi surprindere.
Daniel Cristea-Enache, Cinematograful gol, Ed. Polirom, 2011 – Sînt curios cum văd criticii literari şi viaţa obişnuită, nu numai cărţile. Ce altceva îi interesează şi cum le interpretează pe-ale vieţii. Dar şi, oameni sîntem, relaţiile lor cu autorii despre care scriu. În volumul lui Daniel Cristea-Enache te întîlneşti cu schiţe excelente despre scriitori, muzică, teatru, film – vezi şi titlul –, dar şi despre fotbal, cafea, frizeria din cartier şi cum sînt românii, scrise de un critic cît se poate de relaxat în postura de prozator.







