Ufff, în sfârșit, finanțele românești au un ministru ferm. După metaforica Petrescu, înduioșată și nu prea de usturoiul vândut fără bon fiscal de babe, după artistul ascuns Vâlcov, degrabă căzătoriu în reverii dacă-i pui în față un tablou, după atâția și atâția poeți ai cifrelor și menestreli ai deficitului, Guvernul a găsit un om căruia nu-i tremură mâna nici atunci când semnează rapoarte umflate despre atragerea de fonduri europene, după o noapte petrecută în club.
Dar mâna lui Orlando are o istorie mai lungă, iar fermitatea sa n-a fost pusă niciodată la îndoială. Atunci când, între 2007 și 2011, a semnat, alături de mâna soției, împrumuturi de 800.000 de euro, deși el era un biet bugetar, de-o viață, cu venituri de bugetar de lux, totuși, celebra mână n-a tremurat. Căci știa ea, mâna, că împrumuturile se vor transforma în achiziții imobiliare de succes, ce vor aduce chirii numai bune să acopere ratele.
Nici când semna ștatele de plată prin diverse consilii de administrație bine plătite, ajungând la venituri anuale de 141.000 de euro, mâna în care-și pune toate speranțele noul Cod Fiscal n-a dat semne de emoție.
De asemeni fermă a fost mâna domnului Teodorovici atunci când se plimba romantic prin București, strângând extraconjugal mâini de domnișoare blonde sau brunete, după inspirație.
Fără teamă și fără reproș a acționat mâna și atunci când a semnat actele de divorț, și a acceptat plata cuvenitei pensii alimentare, dar a neglijat să mai șteargă din CV mențiunea „căsătorit, doi copii”.
Se spune că porecla „Orlando Mână de Fier” n-ar veni, totuși, de la obiceiul ministrului de a lovi cu pumnul în masă, căci nimeni n-ar fi observat așchii rezultate din vreo asemenea cruntă încleștare. De observat, însă, au fost observate, de-a lungul timpului, urme vineții lăsate de mâna de fier pe catifeaua pleoapelor fostei soții. Dar prea sună a bârfă ieftină ca să băgăm în seamă așa ceva.
