Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Pa-pa, Crin! Să ne scrii!

Zoom Pa-pa, Crin! Să ne scrii!

Crin Antonescu a intrat în politică destul de repede după 1990. De fapt, cam imediat. Ca istoric ce a aprofundat materia mai mult decât alții, terminând facultatea la 30 de ani, nu putea alege decât un partid istoric. Liberal, în cazul de față, căci, încă de la începutul anilor ’90, PNL era partidul de dreapta cu mare priză la bugetari.

Între 1990 și 1992, Crin Antonescu a muncit pentru ultima dată cu adevărat. Ca profesor la Colegiul Dobrogean “Spiru Haret”. Foștii elevi poartă și acum amintirea unui profesor cool, cu pletuțe. Și cam atât.

În 1992, Crin Antonescu a devenit deputat pentru prima dată. Peste puțină vreme va sărbători 23 de ani de parlamentarism, ceea ce nu-i de colo. Faptul că la începutul carierei sale a schimbat trei partide, plecând din PNL pentru Partidul Alianței Civice, plecând și de acolo pentru PL ’93, pentru a reveni, până la urmă, în PNL, nu-l face un traseist. Așa erau vremurile, Radu Câmpeanu era un șef de partid deplorabil, liberalii își mai căutau, încă, identitatea. Important e că Antonescu a reușit să-și păstreze continuitatea ca parlamentar atâta vreme.

Am fi vrut să spunem că prezența sa în Parlament este greu de uitat, dar n-am face decât să mințim. De când sunt publice datele referitoare la prezența parlamentarilor români, Crin Antonescu e mai mereu pe primul loc la absențe. Are, probabil, foarte multă treabă.

Între 1997 și 2000, Crin Antonescu a fost ministru al Tineretului și Sportului. Este, poate, singura perioadă din viața sa în care a fost ceva mai activ. Din acel mandat a rămas legea rentelor viagere acordate campionilor olimpici și mondiali. E ceva.

Dar cam asta a fost singura perioadă din cariera lui Crin Antonescu în care a produs și altceva decât discursuri. E drept, mereu a fost un bun orator. Pe lângă politicienii prăfuiți ai sfârșitului secolului trecut, un tânăr cu părul lung și verbul la el făcea senzație. Multă vreme, Crin Antonescu a stat cuminte în poziția de speranță. Boala și moartea prematură a soției păreau că l-au scos din joc, definitiv. După 2004, Crin Antonescu n-a fost decât o umbră inconsolabilă, ce-și plimba cu lacrimi în ochi fetița prin Cișmigiu.

Și, totuși, a renăscut, puțin înainte de 2008. A început să-și facă simțită prezența în partid, a început să se agite, a început să fie o voce puternică opunându-se din interior premierului și președintelui PNL al epocii, Călin Popescu Tăriceanu. Dezbaterea de idei în PNL, libertatea de expresie au funcționat perfect până la congresul din 20 martie 2009, când Crin Antonescu a devenit președintele partidului. Și candidatul PNL pentru președinția României. N-avea nici o șansă în fața lui Băsescu și a forței de vot a PSD, dar nu s-a descurcat rău. Nici în alegeri, nici în partid. În 2010 a fost reconfirmat ca președinte al partidului, deși pierduse alegerile. Exact lucrul pe care i l-a reproșat lui Tăriceanu atunci când a reușit să-l dea jos din funcție.

Dar discursurile lui cucereau, partidul era condus cu o mână de fier, cei care mișcau în front erau puși cu botul pe labe. În umbra liderului autoritar și charismatic creșteau baroni și baroneți, iar corupții aveau câte un scaun călduț de vicepreședinte. Ei și? Așa era în toate partidele, de ce ar fi inovat PNL-ul?

Băsescu a devenit țintă, dărâmarea lui scop unic, iar urletele la adresa lui au fost singurul program politic al lui Crin Antonescu. După 12 ani de deputăție, Crin Antonescu a evoluat, din 2008 fiind senator. Colegi mai puțini, absențe mai vizibile. Dar omul avea o scuză: se ocupa de partid. Iar când nu se ocupa de partid, pierdea din ce în ce mai des nopțile la masa de poker. Un joc al minții, ar zice unii, pe care Crin Antonescu se pare că-l stăpânește. Și, ca bun pokerist, s-a apucat să-și pregătească atent pachetul de cărți pentru 2014. A apărut USL-ul, care nu i-a surprins decât pe naivii uituci care nu-și mai aminteau nenumăratele alianțe PSD-PNL pecetluite între 1990 și 2008. Iar USL-ul avea un scop măreț: Crin Antonescu președinte, jos Băsescu!

Privind în urmă, putem spune că obiectivele USL au fost atinse în 2012: Băsescu a fost jos (mă rog, într-un garaj), iar Antonescu a fost președinte. Între 10 iulie și 27 august. Suficient cât să-și facă cele mai penibile cărți de vizită ale tuturor timpurilor: “Crin Antonescu, President a.i. of Romania”. Ză mazăr end fazăr of cărți de vizită. Mai tari chiar și decât “Stere Borcea, Director, tatăl lui Cristi Borcea”.

Astăzi, când Crin Antonescu a anunțat că se va retrage definitiv din politică la finalul mandatului de senator, în 2016, putem trage linie și putem încerca să-i inventariem realizările. Putem, dar numai teoretic. Practic, nu prea avem ce inventaria. Căci cea mai mare realizare a vieții lui Crin Antonescu rămâne exact acea carte de vizită ridicolă.

Unii ar spune că, la 55 de ani, Crin Antonescu este un ratat. E nedrept. Pentru a fi un ratat îți trebuie potențial. Gargara, singură, nu ajunge.

4 comentarii

  1. #1

    Foarte adevarat. Insa vreau sa-ti spun ca un amic mi-a data cartea lui de vizita pe care scria: Constantin Ilie,musafir. Pe bune.

  2. #3

    la…….. Cora!!!

  3. #4

    Oare cine si cu ce-atat de greu- il are la mana, incat sa-l traga pe linie moarta de pe liniile TGV?!
    Sa nu fie Basescu strain de asta?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • O beție cu Marx

    26 mai 2020

    Un fermier german a încercat să se joace de-a Tarkovski cu naivii culegători de sparanghel din Ferentari, refăcînd pe plantația sa scena tulburătoare din filmul Solaris în care cosmonautul pierdut […]

  • Bătrînii noștri mor de tineri

    26 mai 2020

    Nu mai e mult și vom auzi cum a învins Klaus Iohannis epidemia de coronavirus. „Eu, Guvernul, celelalte autorități ne luptăm pentru viețile românilor, ne luptăm ca să scăpăm de […]

  • Conspirația incompetenților

    26 mai 2020

    România funcționează în virtutea inerției. Nu de azi, de ieri, ci aproape dintotdeauna. Mulți dintre concetățenii noștri, cam 2,5 milioane, cred că România e Bucureștiul. Alții cred că România e […]

  • Mozart pe colivă

    19 mai 2020

    Ca oaia bearcă ce-și ține coada iluzorie pe sus, Guvernul României le-a dat austriecilor o lecție de demnitate națională săptămîna trecută, obligîndu-i să trimită un tren special pentru româncelecare-i șterg […]

  • O nouă stafie bîntuie România: propaganda rusă

    19 mai 2020

    Propaganda rusă, poreclită uneori “propaganda pro-rusă”, e o specie eliberată recent pe piață, într-un moment în care anticorupția s-a demonetizat, Ciuma Roșie a trecut în Opoziție, iar pericolul maghiar, folosit […]