Păi, ce e asta, obrăznicie?

E foarte probabil ca în câțiva ani, cu o presă asaltată de bani de la partide, de AI, de partizanate descreierate, să ajungem să ne raportăm foarte diferit și la adevăr, și la autoritate. Presa e azi foarte „descentralizată“, atomizată, să spunem, în milioane de conturi pe toate rețelele, nu ai nevoie de cine știe ce mare organizație în spate pentru a crea „conținut“ și, de multe ori „adevăr“, nemaicontând dacă acesta are vreo legătură cu realitatea. Ai zice că e posibil orice.

Cu toate acestea, există încă momente în care oameni din presă te pot șoca.

Asta mi s-a întâmplat mie când am auzit-o pe Oana Zamfir, de la DigiFM, vorbind despre P.A.H., cel care îl interceptase-n zbor pe Nicușor Dan cu acele mulțumiri din partea unui pilot elvețian, că e foarte ciudat ce face. Mă rog, a spus-o infinit mai șocant: „Adică pui la îndoială ceea ce spune președintele României…“. E halucinant să te gândești că cineva care spune asta are în spate ani mulți de presă. Trebuie să-ți fie extirpat orice instinct jurnalistic ca să formulezi așa ceva, ca să ți se pară deplasat că într-o democrație liberală cineva, un jurnalist, pune la îndoială ce spune un politician, în cazul nostru președintele. În urmă cu zece ani, aceeași Oana Zamfir l-a întrebat într-o emisiune pe Marian Munteanu dacă a fost la Mineriadă: „Ați fost și dumneavoastră în Piața Universității, în acea perioadă, când au venit minerii?“. El îi chemase, dar, mă rog, asta e altă discuție.