Cînd era purtătorul de cuvînt al lui Victor Ponta la Guvern, Mirel Palada ajunsese de se vorbea mai mult despre el decît despre cel căruia îi purta vorbele, mai punînd și de la el. Cînd s-a prins Ponta că purtătorul lui de cuvînt, în loc să-i mai potolească inamicii și să mai domolească presa, îi aducea dușmani noi, l-a tras la umbră, dar nu l-a trimis la plimbare. Iar cînd a plecat Ponta de la Palatul Victoria, Palada a mai rămas pe-acolo, pînă i-au spus tehnocrații să-și ia tălpășița.
Ce-o mai fi făcut după aia Palada nu se prea știe, doar că mai apărea pe la televiziuni, unde vorbea în numele lui și posta întărîtat pe Facebook. Pînă cînd se aude că l-a luat Bogdan Diaconu la PRU și l-a pus purtător de cuvînt. Asta fiind o informație adevărată, analistul român chisnovat a dat curs bănuielii că Ponta se va duce și el în partidul lui Diaconu, în calitate de aspirator de muște pesediste și de voturi la alegeri. Căci, dacă pînă de curînd unde era Ponta era și Palada, de ce n-ar fi adevărată și viceversa?! Ponta a păstrat la început tăcerea, cît să-i dea palpitații lui Dragnea, după care a zis că nu pleacă din PSD. Că o fi stat de vorbă fostul premier cu acest Diaconu, e cu putință. Că Ponta o fi avînd boală pe unii din PSD, asta e sigur. Dar de aici pînă la PRU e cale lungă.
În materie de extremism, partidul lui Diaconu e chiar mai rău decît PRM-ul lui C.V. Tudor în primii săi ani. Numai că, în timp ce răposatul tribun și-a tras partidul după el, dînd din gură pe unde nimerea și scriind tot ce-i trăsnea prin cap în foaia lui săptămînală, pe noul CVT, dacă-l scoți din comunicatele lui, nu-l recunoaște nici cîinele lui pe stradă.
Pesemne că Palada, care e sociolog, și-o fi dat seama că ar fi loc de un partid extremist în Parlament. Totuși, nu mă așteptam din partea lui să se și bage în partidul bărbuței extremiste. Ba, după ce a făcut el o asemenea tîmpenie, să încerce să-i aducă și pe alții acolo. Ce cîștigă Palada din această operațiune? Că își va putea da drumul la gură și la tastatură, fără să-l mai tragă nimeni de mînecă. Satisfacția asta a avut-o și George Pruteanu, dar cînd și-a dat seama cît îl costă, l-a apucat o tristețe care i-a tăiat cheful de polemici și de care n-a scăpat cît a mai trăit.
