Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Parastasul ideilor generoase

Zoom Parastasul ideilor generoase

Sâmbăta trecută, la Sulina, s-au încălecat cu succes două evenimente atractive pentru turiști. Primul a fost „Sărbătoarea Scrumbiei Albastre“ și n-am să scriu prea mult despre el. A fost o petrecere clasică, cu scenă, tarabe, grătare, oameni veseli, turiști străini condescendenți care, pe la 6 după-amiaza, filmau fericiți imagini cu localnici puțin cam prea veseli. Imagini pe care, la întoarcerea acasă, le vor prezenta prietenilor și rudelor drept dovezi ale pitorescului acestor locuri. Dacă nu le pun direct pe YouTube.

Al doilea eveniment

care a atras lumea la Sulina, sâmbătă, a fost ceva numit „Parastasul Piraților Nepomeniți“. Suna interesant, dar, după ani de văzut tot felul de lucruri aparent interesante și pitorești, îmi luasem deja o rezervă. Mă așteptam să fie ceva la granița pitorescului cu kitsch-ul. Mă înșelasem. Era, de fapt, departe de granița pitorescului.

În Sulina există un cimitir

extrem de interesant. Cimitirul orașului. Care are spații pentru evrei, musulmani, catolici, protestanți, ortodocși pe stil vechi și ortodocși. O parte a cimitirului este Cimitirul Comisiei Europene a Dunării. Acolo sunt îngropați expații vechiului Europolis. Căpitani de vase, marinari, diplomați, comercianți, ingineri străini… O întreagă lume care, de la Sulina, coordona reconstrucția Dunării moderne. Printre toți aceștia, fiecare cu povestea lui, se află și un pirat, un grec. Copii binevoitori îți povestesc legenda comorii pe care o poți găsi dacă stropești mormântul cu apă de mare la prima rouă a anului.

În cinstea acestui pirat și a altora care au tranzitat acest Porto Franco, niște entuziaști s-au gândit să organizeze, anul trecut, un parastas vesel. L-au repetat și anul acesta. A fost atât de multă lume, încât îl vor face, cu siguranță, și anul viitor.

A fost cu slujbă,

cum se cuvine. Cu discursuri de notabilități și ce-o mai fi fost la început. Dar punctul central al parastasului îl constituiau două ceaune imense: unul cu ciorbă, unul cu fasole și ciolan. Destul de repede, mai înghesuindu-se, mai dându-și peste mâni, deși cantitățile gătite erau realmente enorme, oamenii și-au umplut farfuriile de plastic și s-au răspândit printre morminte, ca să se îndestuleze. Pirații organizatori purtau niște steaguri cumva batjocoritoare. Nu știu dacă atât au găsit, niște bucăți de pânză pictate pentru turiștii cei mai fraieri de prin Caraibe, sau erau chiar hipsteresc ironici. Pe câțiva ochi adăstau petice de pânză provenind din aceeași sursă, iar lumea era cât se poate de veselă, mândră de eveniment și, după un refill al farfuriilor, sătulă.

Imaginea de ansamblu, însă, era deplorabilă.

Dacă te îndepărtai

câțiva metri de masa întinsă de către organizatori, nu mai părea nimic atât de amuzant. Fotografia de ansamblu a cimitirului, pe jumătate lăsat în paragină, pe jumătate plin cu morminte destul de recente, printre care se strecurau participanții pentru a-și putea savura în liniște fasolea cu ciolan. Dricul vechi, dar bine întreținut, care devenise depozit pentru băuturi. Crucile lipovenești, albe, din marmură strălucindă, care riscau să prindă culoare de la fumul focului de sub ceaune. Buruienile care năpădiseră, de prea mulți ani, mormintele celor care au făcut istorie în și pentru Sulina. Trist, îndeajuns de trist încât totul să ți se pară de un prost-gust fără limite.

Nu vreau să fiu party-breaker,

nu vreau să descurajez idei bune, dar, nu știu de ce, asta nu mi s-a părut o idee atât de bună. Ziua putea începe, de exemplu, cu o acțiune voluntară de dezburuienare a mormintelor din Cimitirul Comisiei Europene. Apoi putea veni și popa, puteau veni și notabilitățile. Iar masa, dansul și felicitările se puteau muta, de la bun început, peste drum de cimitir, pe o pajiște nefolosită. Era mai decent. Mult mai decent. Altfel, nu e nici o diferență între acest tip de „eveniment“ și grătarele încinse de către romi prin cimitire cu ocazia Paștelui Blajinilor. Obicei pe care toată lumea îl condamnă scârbită.

Desigur, ziua se putea încheia și altfel decât cu un foc de tabără pe plaja din Sulina. Pentru că plaja respectivă face parte dintr-o arie protejată din cadrul  Rezervației Biosferei Delta Dunării. Focurile deschise în arii protejate sunt interzise de lege. Dar ce mai contează? Dacă tot o ardem pe piraterie, ne mai încurcăm în amănunte?

Și iarăși sigur, atmosfera de „Vama Veche așa cum era ea odată“ e interesantă pentru orice puști sau pentru orice puști întârziat. Muzica răsunând tare din boxe, focul de tabără, grătarul, marea, luna…

Dar mai e nevoie de o Vama Veche? De ce Sulina n-ar putea fi Sulina, cu specificul ei, iar Vama Veche să rămână în Vama Veche? Ce s-a întâmplat cu Vama Veche, din cauza entuziasmului exagerat și infantil, am văzut toți. Vrem să repetăm experiența și prin alte părți, să vedem dacă iese la fel de prost?

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

bt
Editoriale
  • Limbă dulce, cur viclean, caracter de est-german

    18 iunie 2019

    De la „Ține, țațo, curu’ zvelt”, subversivul șlagăr pe care Maria Tănase l-a cîntat în timpul războiului la o petrecere dată de Manfred von Killinger, ambasadorului Germaniei la București, pînă […]

  • Riscul mersului pe Barna

    18 iunie 2019

    Sub coordonarea unuia dintre foștii căprari ai poliției politice a fost pus pe piață un sondaj în care Dacian Cioloș îl zdrobește pe Dan Barna în competiția internă pentru candidatura […]

  • O broască râioasă pentru fiecare

    18 iunie 2019

    Nicolae Titulescu a declarat, la un moment dat: „Când am acceptat urcușul în politică, am acceptat ca în fiecare dimineață să înghit pe stomacul gol o broască râioasă“. Nu discutăm acum gusturile gastronomice ale […]

  • Cîți meleșcani încap într-un Iohannis

    11 iunie 2019

    Estonia s-a transformat în Vestonia după scorul de maidan cu care a învins România la cel mai important sport politic practicat pe terenul organizațiilor mondiale: “Tragerea sforilor prin spatele adversarului […]

  • Arta iubirii politice

    11 iunie 2019

    La început, fiindcă moștenea direct averea politică a PCR, partidul lui Ion Iliescu a trebuit să împartă democrația cu cei care moșteniseră vechea Securitate. A fost ceea ce s-ar putea […]

bt
Ultimele articole
romania100