Unul din cuvintele pe care le urăsc cel mai mult în limba română este „paușal”. Nici nu știu din ce idiom tîmpit vine: cred că, după cît de urît sună, vine din indo-europeană. Fiindcă eu n-am în garsonieră repartitoare la apă și gaz, la întreținere sînt „paușală”. „Puteți să-mi spuneți și mie de ce plătesc atît de mult?” – l-am întrebat pe administratorul blocului, un bețiv și-un afemeiat, cînd m-am dus cu chenzina în mînă să achit întreținerea. „Fiindcă sînteți paușală”, mi-a răspund el privindu-mă chiorîș. Ete, să fii tu al dracului! – m-am gîndit. Da’ cînd ai sunat tu, mangă, la mine la ușă pe la miezul nopții, cu un pet de bere „Noroc”, să vezi, chipurile, dacă n-am scurgeri la gaze, atunci nu eram paușală? Noroc că i-am deschis ușa numai ca să-i arăt legitimația mea de la Cotroceni, că tipu’ s-a cărat în două secunde, de parcă ar fi sunat din greșeală la DNA: au ăștia care-au votat cu Ponta o frică de Iohannis de ți-e mai mare dragu’.
* * *
Da’ parcă și DNA-ul le cam exagerează în ultimul timp, de pildă cu primarul Iașiului, Nichita: păi, omu’ ăsta e bun de pus la rană, nu să-l poprești ca pe un șuț. Își iubește amanta în draci, căci, vorba lui Marin Preda după Apostolul Pavel, dacă dragoste nu e, nimic nu e. Unde n-am avut și eu norocul să mă iubească cineva în halul ăsta, să-mi dea cadou un mobil performant cu interceptări cu tot, să pună Poliția pe urmele mele ca să mă ferească de violatori și de aventuri neprincipiale? Ăsta om, nu cîrpă!
Pe de altă parte, o înțeleg și pe ea, pe amantă. O fi și ea, săraca, paușală și, dacă n-are repartitoare, măcar să-și mai scoată paguba la un hotel, ceva.
(va urma)
