Dacă tot e zăpada cît casa, am zis să fac ceva nebunesc, aşa că am găsit loc de parcare în Centrul Vechi. N-apuc bine să ies din maşină că mă trezesc cu un parcagiu lîngă mine, genul pe care îţi doreşti să-l prinzi pe o stradă întunecată şi să-l împiedici să mai cînte vreodată la pian.
„Domnu’, domnu’! Aici NU e parcare cu plată! Da’ eu mai am grijă de maşini, aşa că dacă vreţi să-mi dai şi mie un ban, eu vă mulţumesc.“ Şi cînd te gîndeşti că putea să mi se adreseze cu „Boss!“ şi nu i-aş mai fi dat nimic.
