Există în România două curente: unul care spune că nu avem destule legi, altul care spun că avem prea multe legi. Adevărul e că avem destule legi, numai că multe dintre ele nu sunt aplicate, unele nu sunt aplicate așa cum trebuie, iar altele sunt atât de prost făcute, încât degeaba le avem. Dar n-ar trebui ca asta să fie o problemă în țara în care fiecare interpretează Constituția așa cum vrea și, chiar dacă o încalcă grosolan, e doar tras ușurel de urechi și avertizat părintește să nu mai facă.
Și, totuși, una dintre marile probleme nediscutate ale României ultimilor 13-14 ani este legată de consecințele situațiilor de incompatibilitate și conflict de interese ale aleșilor, funcționarilor publici și magistraților.
Există câteva legi mari care stabilesc foarte clar incompatibilitățile și conflictele de interese: Legea 161/2003, Legea 144/2007, modificată prin Legea 176/2010, precum și legile care stabilesc statutul aleșilor locali, statutul magsitraților, statutul funcționarilor publici etc. Acestea stabilesc destul de clar care sunt situațiile de incompatibilitate, care sunt cele de conflict de interese și, desigur, stabilesc faptul că o persoană aflată în situație de incompatibilitate sau/și de conflict de interese își pierde funcția și nu mai poate, timp de trei ani, să ocupe o funcție similară.
Marea lipsă a tuturor acestor legi, însă, este că nu vorbește nici una dintre ele despre urmările juridice ale stărilor de incompatibilitate și/sau de conflict de interese. Astfel, ANI fiind singura instituție care verifică aceste stări fără a fi sesizată de către cineva, iar ANI având un număr limitat de inspectori de integritate, devine foarte greu ca toți aleșii, funcționarii publici și magistrații să fie verificați în timp util. Așa se face că, uneori, incompatibilitatea sau conflictul de interese sunt descoperite după ani întregi, uneori după trecerea unui mandat sau chiar a mai multora.
Între timp, însă, de când se instalează starea de incompatibilitate sau intervine conflictul de interese, alesul, magistratul sau funcționarul public se află în deplină ilegalitate. Incompatibilitatea nu devine activă de la constatarea sa de către ANI, ci cu mult înainte. În toată această perioadă, așadar, avem de-a face cu ocuparea ilegală a unei funcții. Prin urmare, toate actele semnate, votate sau săvârșite în perioada respectivă ar trebui să fie lovite de nulitate. Hotărârile unui primar sau ale unui președinte de Consiliu Județean, voturile decisive date de consilieri aflați în situații de incompatibilitate ar trebui, practic, anulate. Să luăm exemplul unei investiții care a depins de un singur vot. Iar acel vot a fost al unui consilier local sau județean aflat în situație de incompatibilitate. Dacă în cazul acelui om s-ar fi aplicat legea, el n-ar mai fi votat în cazul acelei investiții și aceasta ar fi avut altă soartă, fiind aprobată sau respinsă, în funcție de votul dat de alt om, neaflat în situație de incompatibilitate.
Un caz mai clar este cel al judecătoarei Camelia Bogdan. În luna februarie a acestui an, Camelia Bogdan a fost exclusă din magistratură, fiind găsită într-o situație de incompatibilitate. Incompatibilitatea era dată nu doar de faptul că a prestat o activitate remunerată alta decât cea didactică în învățământul superior sau în cadrul INM, ci și de faptul că pentru această activitate a fost plătită de către una dintre părțile din dosarul ICA, în care, printre alții, l-a condamnat și pe Dan Voiculescu. Astfel, dacă decizia CSM rămâne definitivă, Camelia Bogdan nu avea voie să judece respectivul proces, deci nu putea decide condamnările respective. Asta e destul de clar. Ce nu e clar este ce se întâmplă cu acel proces, căci legea nu ne spune. Și, probabil, nici nu ne va spune vreo lege, prea curând, ce se întâmplă cu actele incompatibililor, căci bătaia de cap ar fi mult prea mare. Iar când bătaia de cap e prea mare, mai bine o lăsăm baltă.
