Partidul unic PSD-PNL, „forța politică conducătoare“ a următorilor ani

Dacă nu mai apar portbagaje și Buzați și dacă Ben Oni Ardelean și noul său partid rămîn o glumă, coaliția PSD-PNL are cele mai realiste șanse să guverneze cîțiva ani de acum încolo. Indiferent de sărăcie și regres, de datorii și impostură, „blocul democratic“ rămîne prima opțiune politică în alegerile și în anii care urmează.

Chiar dacă PSD și PNL n-au în comun decît incompetența și lăcomia, conjunctura le e favorabilă, și această conjunctură le ține mai unite decît emisferele de Magdeburg. Practic, Universul conspiră azi și va conspira în următorii ani pentru o guvernare PSD-PNL. Războiul din Ucraina cere „stabilitate politică“. UE cere și ea stabilitate politică. Criza economică cere, desigur, tot stabilitate politică. Stabilitatea politică e nu numai răul cel mai mic, ci și o obligație de care coaliția „Nicu și Marcel“ se achită în numele nostru.

Că vor merge în alegeri separat sau împreună contează mai puțin. Important e că aceste două partide vor forma împreună guvernele următoare. Chiar dacă va face un scor neașteptat de mare, AUR nu are încă șanse să organizeze o majoritate și să ajungă la putere, fiindcă nu are aliați. Nimeni nu se va alia cu AUR de frica oprobriului euro-atlantic. Ca și Codruța Kövesi, AUR își face planuri pentru 2028-2029.

La rîndul ei, „Opoziția de dreapta“, adică USR, PMP, REPER și Forța Dreptei, are uriașe probleme de leadership. Cînd ești la guvernare poți fi prost și leneș, fiindcă funcția îți clădește o anume autoritate, dar în opoziție lipsa de personalitate și de voință te îngroapă. Criza de inteligență și de ambiție pare să fie chiar mai gravă în USR, PMP, Forța Dreptei și REPER decît în PSD și PNL, care au o tradiție recunoscută în domeniul neroziei și mediocrității. Cele patru partide, cărora li s-ar mai adăuga, la o adică, și o fracție ruptă din PNL, nu stau rău pe hîrtie, dar în realitate sînt pămînt de flori. Potrivit sondajelor, USR ar putea aduna între 10 și 15 procente, PMP între 3 și 5, Forța Dreptei s-ar învîrti de 2-3, iar REPER ar pune pe masă, în cel mai rău caz, 2. Vorbim, așadar, de cam 20 de procente pe hîrtie, ceea ce nu-i deloc puțin ca linie de start. Cu încă cîteva de la gruparea fugită (eventual) din PNL și cu încă ceva adunat din mobilizare, această coaliție de dreapta ar putea visa undeva dincolo de 25% în alegerile parlamentare și europarlamentare. Dacă, desigur, ar avea lideri, organizare și voință – adică exact ce n-are. Prin urmare, speranța dreptei s-ar putea ca în lumea reală să adune mai puțin de 15%, ceea ce o face candidată perfectă pentru patru ani de opoziție, alături de AUR.

Între timp, PSD și PNL rămîn partidul unic, singura majoritate frecventabilă, adăugită cu UDMR și unsă cu mirul euro-atlantic, indiferent dacă inflația va ajunge la înălțimea vîrfului Everest, iar sărăcia mai adîncă decît Groapa Marianelor.