Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Pascal Bruckner: „Traian Băsescu… e preşedintele dumneavoastră?”

Zoom Pascal Bruckner: „Traian Băsescu… e preşedintele dumneavoastră?”

 

Fără fasoane de celebritate literară, deşi e, punctual la minut şi, în conversaţie, cu acel şarm al oamenilor inteligenţi, dar singuratici: Pascal Bruckner.

 





Rep:  Domnule Bruckner, Caţavencii e echivalentul din România al revistei Canard Enchaîné. Citiţi Le Canard?

PB: O, da… Aceste ziare, cum e Le Canard, spun în Franţa ceea ce restul presei nu spune. Sînt ziare satirice şi,în acelaşi timp, ziare de informaţie… Tot aşa e şi ziarul dvs.?

Rep: Caţavencii e puţin mai tînăr.. Scrieţi undeva că ar trebui să căutăm fericirea. Ce să facă cine n-o găseşte?

PB: Nu trebuie să se îngrijoreze!În fond, nu trebuie neapărat să căutăm fericirea, ci mai degrabă o anumită formă de intensitate. Prin urmare scopul vieţii e să trăim cît mai multe experienţe diferite – aceste experienţe nu sînt toate fericite… Şi în final adevărata întrebare, aceea care în societăţile religioase de altădată era: ”Există o viaţă după moarte?” e acum „Există o viaţă înainte de moarte?”, adică dacă am trăit ceva bogat, intens, generos înainte de ultima zi…..

Rep: „Fericiţi cei săraci cu duhul”. Proştii pot fi fericiţi?

PB: Da, se spune că fericirea este apanajul idioţilor. Nu sînt sigur că toţi idioţii sînt atît de fericiţi sau că toţi oamenii inteligenţi sînt atît de nefericiţi. Ne putem imagina o combinaţie între spirit şi o anumită formă de mulţumire, o anumită aptitudine de a trăi:  la urma urmelor şi oamenii inteligenţi au dreptul să fie fericiţi!

CT: A cîta oară veniţi in România? Vă place aici sau agentul dumneavoastră vă sugerează să reveniţi?

PB: Sînt aici pentru a şaptea oară! Şi nu aş reveni dacă nu mi-ar plăcea. Am călătorit prin România, am vizitat multe locuri şi, pentru a fi total sincer, e o combinaţie între plăcerea de a fi aici, de a întîlni cititori şi invitaţia editorului. E foarte plăcut să vii într-o ţară unde lumea te aşteaptă.

CT: Scrieţi şi editoriale pe teme politice. Numele Traian Băsescu vă spune ceva?

PB: Foarte vag…Traian Băsescu… este preşedintele dumneavoastră?

CT: Da…

PB: Ah, da…Bineînţeles…Este fostul primar al Bucureştiului… Cel care a dorit să elimine cîinii…da. E mai puţin cunoscut decît preşedintele dinaintea lui.

CT: D-nul Iliescu sau D-nul Constantinescu?

PB: Iliescu, Roman..Constantinescu…

CT: Petre Roman a fost premier.

PB: Da, l-am întîlnit, era foarte cunoscut. Dar, revenind, la urma urmelor e foarte bine pentru România. Numele majorităţii şefilor de stat europeni nu sînt cunoscute. Intrarea în democraţia autentică aduce anonimatul progresiv al marilor figuri politice. Cunoaşteţi numele preşedintelui Elveţiei?

CT: Nu…

PB: Nici eu…Cu toate acestea Elveţia este o democraţie exemplară. Există multe ţări ai căror conducători sînt necunoscuţi, dar aceasta este o dovadă de bună sănătate…Pe dl Băsescu îl cunoşteam din cuza cîinilor, pentru că atunci cînd a dorit să-i elimine din Bucureşti ( Şi eu am fost atacat de cîini la ora zece noaptea într-un parc) Brigitte Bardot a protestat la Paris spunînd că bietele animale merită să fie apărate, iar el şi-a susţinut corect punctul de vedere: nu se pot lăsa haite de cîini să atace lumea noaptea, pe străzi, chiar dacă, luaţi în parte, sînt foarte drăguţi…

CT: Multă lume aici crede că preşedintele Băsescu este prea bine cunoscut în România.

PB: Atunci poate ar trebui să mai meargă şi în străinătate…Da, este adevărat că este mai puţin cunoscut, pentru moment este mai puţin cunoscut. Prioritatea de azi este criza. 

CT: Maşina Logan vă spune ceva?

PB: Nu…

CT: Este o marcă de maşină produsă de aici de Renault.

PB: Ah, da…Logan, da. Este foarte ieftină, 5000 EUR maşina, nu-i aşa?  Eu nu sînt foarte interesat de maşini…mai e şi maşina de la Tata…5000 rupii… Logan se vinde bine şi la Paris.

Rep: Dintre cărţile pe care le-aţi scris la care ţineţi cel mai mult?

PB: Întotdeauna iubeşti cărţile care au mers foarte bine, care au fost salutate de public…Care ar fi preferata mea? Azi este „Copilul divin”. Dar ştiţi întotdeauna există teama de a nu mai fi capabil să mai scrii un roman de acest tip, spui „Doamne, atunci am fost bun şi acum s-a terminat, inspiraţia mea s-a dus”. Este întotdeauna o teamă pe care o ai. Vreo două sau trei le iubesc mai mult decît pe celelalte: „Luni de fiere”, „Hoţii de frumuseţe” şi „Copilul divin”.

CT: Sînteţi ateu. Dacă Dumnezeu ar bate la uşa dumneavoastră ce i-aţi spune?

PB: „Ce pot să fac pentru dumneavoastră?” Da. Nu sînt ateu, sînt agnostic adică nu ştiu, dacă Dumnezeu există sau nu, asta nu are prea mare importanţă pentru oameni deoarece, oricare ar fi ipoteza, este un Dumnezeu crud care se amuză să dreseze oamenii să îi controleze pe alţii sau este un Dumnezeu neajutorat, aşa cum spune tradiţia iudaica, Dumnezeu este la fel de slab ca şi oamenii şi de aceea are nevoie 9:38. Dar astăzi, în orice caz în Europa Occidentală, ideea de Dumnezeu e în declin. Franţa e o ţară in proces foarte puternic de decreştinare. Eu sînt mai degrabă ateu, în Statele Unite lumea e mai degrabă atee, pe cînd în ţările foarte credincioase, cum sînt ţările musulmane eu simt izbucniri de ateism militant. Sînt destul de prieten cu un filozof si jurnalist american care se numeste Christopher Hitchens şi care a scris o carte „Dumnezeu nu e măreţ”, a făcut apologia ateismului în Statele Unite. Am mult respect pentru religii dar nu cred deloc. 

Rep: Scrieţi mult despre dragoste. De ce nu şi despre indiferenţă şi ură?

PB: De fapt scriu despre dragoste şi ură. În toate romanele mele acestea două sînt împerecheate iar trecerea de la dragoste la ură este instantanee la cele mai multe dintre personajele mele. Indiferenţa este un subiect foarte dificil pentru că riscul atunci cînd scrii despre indiferenţă este să faci o carte care sa-l lase pe cititorul însuşi indiferent. Cred că singurul scriitor european care a reuşit asta e Moravia. a scris o carte despre indiferenţă care este de fapt ea insăşi foarte pasională. Este la fel ca şi o carte, „Plictisul”, un roman despre iubirea nefericită…Dar eu am scris despre cuplul de contrarii: iubirea şi ura, ca doi fraţi gemeni care-şi răspund unul altuia.

Rep: În final, spuneţi ceva cititorilor noştri.

PB:Aşa din senin?

Rep: Nu chiar. Ceva despre dumneavoastră…

PB: Sînt foarte fericit să fiu aici, cînd editorul meu m-a invitat in iulie am spus de ce nu, e o provocare, n-am mai fost aici de patru ani, ultima oară a fost în 2007. Sînt întotdeauna încîntat să vin în România, mi-e frică doar de valul de căldură dar de fapt nu e chiar aşa de cald. E interesant…prima oară cînd am venit aici era în 1990, chiar imediat după Revoluţie. Guvernul francez şi FNAC au organizat un zbor din Paris la Bucureşti cu scopul de a aduce cărţi librăriilor şi universităţilor, asta la doar cîteva săptămîni după ce Ceauşescu a fost împuşcat. A fost un şoc, Romania era tot comunistă, chiar dacă el murise. Este impresionant să vezi schimbările care s-au produs de atunci, este cu adevărat uimitor. Cred că această ţară merge în direcţia corectă şi scapă încetul cu încetul de toate punctele slabe şi imperfecţiunile iar schimbările sînt normale. Mai mult decît atît oamenii sînt foarte prietenoşi în această ţară ceea ce este foarte diferit de Franţa care este o ţară mai ostilă şi mai agresivă, mai ales cu străinii. Aşa că este întotdeauna foarte placut pentru mine să fiu aici.

Rep: Vă mulţumesc foarte mult, şedere plăcută în România.

PB: Mulţumesc! Voi vizita joi Braşovul şi castelul lui Dracula, voi lua o maşină şi voi conduce prin ţară. Voi merge şi la Sinaia.

 

P.S.

Rep: L-aţi întîlnit pe Majestatea Sa, Regele?

PB: Nu. S-au întors acum cîţiva ani, nu?

Rep: Da

PB: Mi-ar plăcea să-l întîlnesc. Acum locuieşte in România…

Rep:Da…

PB: Este bine?

Rep: Da, e bine. Are peste 90 de ani.

PB: Oh, da! Se doreşte restaurarea monarhiei constituţionale?

Rep: Cred că sînt puţine persoane cu adevărat interesate de restaurarea monarhiei.

 

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Toader s-a făcut băiat mare

    17 septembrie 2019

    Aidoma unui copil fugit de acasă și aciuit în Gara de Nord, Toader Paleologu a fost luat sub pulpană de un drojdier bătrîn și hîrșit în rele, dispus să-l învețe […]

  • Călăreții fără cap

    17 septembrie 2019

    Între pusta maghiară și stepa rusească, pe terenul cu obstacole moștenit de la strămoși, România aleargă, ca un cal deșelat de istorie, să prindă din urmă Occidentul. Singura ei certitudine, […]

  • Votul la fără taxe

    17 septembrie 2019

    79.997 de cetățeni români stabiliți în străinătate s-au înscris fie pentru a vota prin corespondență, fie pentru a solicita să voteze la o secție de votare mai aproape de casă. […]

  • Întoarcerea clasei muncitoare în paradisul capitalist

    10 septembrie 2019

    Dacă-n popor se zice că sula nu știe carte fiindcă la școală a stat tot timpul sub bancă și n-a văzut ce se scrie pe tablă, e clar că noua […]

  • Frăția lichelelor

    10 septembrie 2019

    Scaunul de la Cotroceni, scos la licitație în noiembrie, vine cu un pachet promoțional de putere neagră. Serviciile secrete sînt incluse, pot fi cumpărate practic pe nimic doar păstrîndu-li-se șefii […]