Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

PAUL CERNAT: „În 2020 am rămas cam la aceleași mijloace de prevenție ca acum o sută de ani, în timpul gripei spaniole”

Zoom PAUL CERNAT: „În 2020 am rămas cam la aceleași mijloace de prevenție ca acum o sută de ani, în timpul gripei spaniole”

Calm și echilibrat,  criticul și universitarul Paul Cernat e unul dintre puținii observatori ai întîmplărilor din ultimele luni fără partizanat și fără parapon. Recunoaște că e ipohondru, ca mulți alții, dar care nu recunosc, însă își ține ipohondria sub control.

Cristian Teodorescu:Critic literar fiind, cum ți se pare contribuția orală a autorităților la epica pandemiei?

Paul Cernat:La nivelul lor de capacitate: atît s-a putut. Dincolo de bunele intenții, au fost și erori tactice produse fie de habarnism, fie de plierea pe o aroganță neo-middle classcare a alimentat,fără voie, nevrozele covidosceptice sau conspiraționiste: sloganede tip „nimic nu va mai fi ca-nainte”, „va trebui să coabităm cu virusul pentru totdeauna”, „masca și distanțarea vor trebui să ne însoțească precum descoperirea focului și a civilizației în genere”, „pandemia reprezintă o oportunitate în accelerarea progresului tehnologic” i-au panicatpe mulți. O eroare majoră a reprezentat-o șiantagonizarea populației pe criterii politico-ideologice, cu stigmatizarea punitivă (ca fasciști obscurantiști, pesediști rusofili, primitivi etc.) nu doar a extremiștilor „negaționiști”, ci a oricărui scepticism față de recomandările oficiale (normal, cîtă vreme avem de-a face cu o boală necunoscută, iar știința deocamdată bîjbîie). Lasă că nu poți combate un conspiraționism (Bill Gates și tehnologia 5G, Big Pharma și oculta mondială) cu altul (obsesia fake news-urilorantiglobaliste), dar cea mai proastă politică sanitară e să transformi o parte importantă a populației în adversar.

C.T.:Dar cearta dintre mascați și nemascați?

P.C.:Au fost și momente de dublu standard stupefiant: de la felul în care au fost transportați „sparangheliștii” sezonieri în Germania pînă la pozele de la aniversările, reuniunile politice și botezurile unor politicieni guvernamentali, pe care scuzele ulterioare nu le-au putut masca. Iar patrulările de seară, în starea de urgență, ale mașinilorPoliției, cu difuzarea imnului de stat pentru îmbărbătarea populației, au fost grotești. Cea maipericuloasăîmi pare a firaportarea la pandemie și mască în termeni de credință: „Crezi sau nu crezi în virus și în mască?” – adică „Pe cine iubești tu mai mult, autoritatea divină sau pe cea a științeimoderne?”.O asemenea atitudineimplică nu doar infantilizarea unei populații „educate”, oricum, de media mai mult cu horoscoape tabloid, ci și manipularea ei pe coordonatele unui război civilizațional. Or, nu de asemenea credințeavem nevoie, ci de maturitate și încredere în instituții; din nefericire, instituțiile noastre sînt puternic disfuncționale. Trec peste faptul că actualii guvernanți, în timp ce pandemia lovea deja, erau preocupați de alegeri anticipate și de privatizarea Sănătății. E drept că, în ultima vreme, comunicarea oficială s-a mai îmbunătățit, s-a mai învățat din greșeli – totul e să nu fie „too little, too late”.

C.T.:Dar contrele Opoziției parlamentare și neparlamentare?

P.C.:Opoziția a încercat, previzibil, să se plieze pe situație la modul electoralist, oportunist și mediocru, a încercat, adică, să profite de pe urma erorilor guvernanților, inclusiv a celor tehnic-constituționale, dar, la cît de șifonată a ieșit din alegerile de anul trecut, ar trebui să zică bogdaproste că nu e acum la guvernare. Cît privește ideea paranoică a conspiraționiștilor că virusul nu există, că totul e o manipulare a „ocultei” care vrea să ne microcipeze și a Big Pharma care vrea să ne omoare cu vaccinuri dubioase,ea ține de o psihoză socială generată, peste tot în lume, de nevoia găsirii unei explicații simple pentru o amenințare globală de neînțeles; ea se traduce prin identificarea fantasmatică a unor vinovați ascunși, care uneltesc să „transforme planeta” pentru interese inaccesibile muritorilor de rînd; ca să nu deaapă la moară fenomenului, care e, în fond,o reacție primară de apărare a unui mod de viață și de neîncredere în elitele mondiale,ar fi de dorit ca oficialitățile și influencer-ii asociați să abandoneze retorica despre progresul și oportunitatea pe care le-ar aduce distanțarea fizică pe termen nedefinit în planul reformelor cutare.Din păcate, nu avem sisteme capabile să gestioneze această stare de lucruri; am pus statul social pe butuci, iar acum plătim.A pune însă pe seama PSD-ului și aliaților din Parlament amplitudinea pandemiei, care ține totuși de alți factori (decompresia, reluarea activităților socio-economice, migrația necontrolată, petrecerile și turismul de răzbunare generate de frustrări prelungite, deficiențele sistemului de sănătate etc.), înseamnă a te spăla pe mîini de răspundere și a supraapreciainfluența unei Opozițiifără credibilitate. Dar sîntem în campanie electorală, iar politica bate inclusiv sănătatea.

C.T.:Cam ce-ar fi zis avangardiștii – dadaiștii, bunăoară, care au prins gripa spaniolă – despre restricțiile cu care ne-am ales de pe urma covidizării ?

P.C.:Habar n-am, mi-e greu să prevăd trecutul. Avangardiștii de ieri au devenit, în Occident, establishment, iar cei care se revendică de la ethos-ulDada își fac o cauză umanitară din respectarea restricțiilor. Ceea ce e foarte bine. Nu prea știu ce-au zis dadaiștii despre gripa spaniolă care i-a ucis, printre alții, pe Egon Schiele și pe Apollinaire. Știu că Tzara era un admirator al igienei și își punea speranțele într-o „omenire purificată” după primul război mondial.A ieșit ce-a ieșit, inclusiv cu purificări etnice. Breton era medic psihiatru, iar suprarealismul a fost, în artă, un fel de psihanaliză post-traumatică, eliberatoare.Oamenii ăia au trecutprin dezastre umane cu zeci de milioane de morți (nu doar gripa spaniolă apărută în Statele Unite, ci și războiul mondial, tifosul). Trist mi se pare faptul că, în 2020, am rămas cam la aceleași mijloace de prevenție ca acum o sută de ani, în timpul gripei spaniole – distanțare fizică, mască, eventual transfuzii cu plasmă imună.

C.T.:Cum se împacă ochelarii cu masca pentru purtătorul Paul Cernat?

P.C.:Ochelarii îi port oricum pentru că-s miop, nu pentru că a zis nu știu ce specialist… Masca o port în spații închise și/sau aglomerate nu pentru că mi se impune, ci pentru că o considerutilă în lipsă de altceva, fără să-mi fac mari iluzii. Știu prea bine că, dacă nu ești purtător de virus, masca nu te protejează, îi protejează „doar” pe alții dacă ești infectat.Mă spăl pe mîini de cîte ori vin de afară, dar nu dezinfectez maniacal obiectele, ca alții. Cînd merg la piață sau la supermarket folosesc, de patru luni, aceeași mască de bumbac, pe care o spăl periodic. Deși sînt de cînd mă știu ipohondru, nu sînt absurd, încerc să mă protejez fără să mă nevrozez. Mi se paredeplasat să mă mîndresc cu purtarea măștii, după cum mi se pare stupid să o privesc drept „botniță”.

C.T.:În afară de inconveniente, lunile astea ți-au (v-au) adus și ceva de bine?

P.C.:Nu, nimic. Poate doar faptul că n-am mai răcit în anotimpul în care, de obicei, răceam. În starea de urgență nici să citesc cărți cap-coadă n-am fost în stare; abia am reușit să mă ocup de obligațiunile didactice. Incertitudinea, lipsa de perspectivă mă termină. Ulterior mi-am revenit, deși nu pot să spun că a fost un paradis al creativității.Între timp, spre deosebire de nenumărați restricționișticu agendă,mi-am anulat vacanțele (cu excepția cîtorva zile la Sinaia, unde ajungem cel mai repede cu trenul, dacă mașină n-avem, iar autocarul e prea riscant).Am fost dintotdeauna un tip sedentar, retractil, mai degrabă asocial (dacă toți ar fi ca mine, n-ar mai exista, probabil, epidemii), dar niciodată nu mi-a trecut prin minte să impun altora acest comportament de uz propriu.

C.T.:Mai mulți cunoscuți, orășeni din familii de orășeni, mi-au spus că s-ar retrage la țară, ca să scape de surprizele Bucureștiului. Te-ar atrage ideea?

P.C.:La mine e puțintel invers; din motive de comoditate, m-aș întoarce în Bucureștiul de unde m-am mutat acum 15 ani. Eu stau acum în periurban, la casă cu curte. Neavînd, în familie, mașină și carnet – nu mă simt în stare să conduc și nici nu voi conduce vreodată un automobil în viața asta –,îmi e imposibil să mă deplasez fără RATB și metrou, pînă la care fac, pe jos, între 20 și 30 de minute. În timpul stării de urgență am ieșit aproape în fiecare zi pentru cumpărături (literalmente, cu cîrca) și pentru plata utilităților (nu folosesc Internetul pentru plăți din principiu). Așa că nu mă atrage decît ideea de a scăpa cît mai repede de coșmarul ăsta pandemic.

C.T.:Port mască, nu protestez, dar dacă-mi stricați confortul de autor îmi sare țandăra. De înțeles?

P.C.:Totul e de înțeles, chiar dacă nu și de acceptat. Trăim vremuri frustrante, în care aproape totul e luat personalși în care țandăra ne sare din te miri ce. De dorit ar fi să găsim acel modus vivendi în care să nu ne devorăm unii pe alții ca personajele lui Urmuz.

C.T.:De cînd a devenit prudența frică, iar nesimțirea agresivă față de aproapele prudent probă de curaj?

P.C.:De cînd perspectiva unei contaminări cu risc major (nu neapărat de mortalitate, ci de suferință – inclusiv perspectiva, horror, de a intra pe mîna sistemului instituțional autohton, în frunte cu DSP) a produs înopinia publică două categorii extreme, chiar dacă nu majoritare: unii, nu neapărat aflați la risc sau cu familii la risc, dar dispuși la orice restricții de frica bolii, alții, dispuși să sacrifice pe oricine, inclusiv pe ei înșiși, ca să nu renunțe la felul lor de viață.Lipsa de educație și nesimțirea iresponsabilă a multor compatrioți nu sîntde azi, de ieri și nu le vom ameliora ușor. La încrederea în instituții se mai poate, în schimb, lucra.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Invitație la concert

    20 octombrie 2020

    Scîrbit de mine însumi, par fructul nimănui, M-aș cățăra la noapte hoțeşte în gutui Și poate prin decembre, agonizînd pe-un ram, O să deschid cu cinste al ciorilor bairam. Să […]

  • Pe mîna noastră

    20 octombrie 2020

    Între cei treizeci de maiori, colonei și locotenent-colonei fabricați la uzina ilegală de grade a generalului Oprea figurează procurorul-șef al Uniunii Europene, Laura Codruța Kövesi. Această uimitoare femeie, care a […]

  • Cocalarul războinic s-a retras strategic

    20 octombrie 2020

    Țineți minte cum, pe 31 decembrie, Marcel Vela, un neica-nimeni până atunci, în ochii publicului național, sărea direct la gâtul lui Raed Arafat, începând un război din care, de fapt, […]

  • Epoca neaveniților

    13 octombrie 2020

    ,,Credința zugrăvește icoanele-n biserici” – acest vers eminescian, ce definește puterea izbăvitoare a credinței capabile să înalțe arta mai presus de pensula zugravului, ar trebui scrijelit pe zidurile instituțiilor de […]

  • Zuckerman și românii

    13 octombrie 2020

    America ne iubește. Ne face autostradă și cale ferată de la Marea Neagră la Marea Baltică, ne scoate din ghearele 5G-ului chinezesc, ne rezolvă reactoarele de la Cernavodă. Ne dă […]

Ultimele articole