Cîți escroci l-au păcălit pe Adrian Păunescu în perioada de glorie a revistei Flacăra! Unii se declarau vindecători de cancer. Poetul Mieilor primi le făcea publicitate, îi decreta geniali, la fel ca și pe unul care pretindea că a descoperit leacul ulcerului duodenal. Deși medici specialiști îi trimiteau vorbă lui Păunescu ori se duceau să se întîlnească cu el, să-l dobzească, ba scriau memorii și ministrului Sănătății că „genialii” cu pricina erau impostori, A.P. era convins că inșii descoperiți de el erau victimele invidiei confraților.
Cenzura îl lăsa în pace, din ordin prezidențial. Medicamentele străine împotriva cancerului erau scumpe. Nu se importau. La fel cum nu se importau nici medicamentele care țineau în frîu ulcerul, pe atunci și astea scumpe. Așa că Păunescu putea delira cît avea el chef în Flacăra despre acei extraordinari români care veniseră la el să-i spună ce le puise mintea. Adică își lua și el o parte din gloria lor. Nu știu dacă primea bani de la ei după ce le făcea reclamă, dar toți au fost dați de gol mai tîrziu ca șnapani ai medicinei, și asta nu numai la noi, ci și în străinătate, pe unde au încercat să-și vîndă marfa.
Mai erau unii, naturiștii, alți păcălici siniștri, pe care i-au luat în serios oameni bolnavi care au încetat să mai ia medicamentele bolii lor, pentru a consuma amestecul de ierburi și de grăunțe cu care li se garanta vindecarea. Cunosc o doctoriță care avea un pacient cu scleroză în plăci, om tînăr, ca și ea pe atunci, a cărui boală a luat-o la un galop ireversibil, de pe urma tratamentelor naturiste recomandate în Flacăra lui Păunescu. Pe cînd umbla prin țară cu Cenaclul „Flacăra“, A.P. își lua cu el o damigeană cu afinată, băutură despre care fusese convins de nu știu ce vindecător închipuit că are ceva proprietăți miraculoase. De pe urma sfaturilor altuia, poetul lua cu el în turnee și o capră, pentru laptele ei miraculos, cel puțin așa spun unii dintre cenacliștii lui.
După 1989, Păunescu a fost acuzat de complicitate cu acei vindecători ai neantului, pe care el a continuat să-i laude, la fel cum îl lăuda din cînd în cînd, cu voce vibrantă, și pe Ceaușescu, căruia îi spunea pe vremuri „șeful”. Și chiar dacă Ceașcă îl dizgrațiase, fostul lui pupăcios pe stadioane a tot tras nădejde că va primi un semn din partea „șefului” că l-a iertat. Păunescu a izbutit apoi să devină parlamentar – senator! Mai întîi în partidul lui Ilie Verdețși, cînd PSM-ul lui Verdeț a rămas pe dinafara Parlamentului, a trecut în barca politică a lui Adrian Năstase, care îl prețuia la bucată. Cînd s-a îmbolnăvit, Păunescu a ținut-o mai întîi pe tratamente naturiste. S-a întors la medicina obișnuită prea tîrziu. Încît și el a căzut victimă celor pe care îi recomanda altora ca vindecători infailibili.
