Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Pavilionul canceroşilor

Zoom Pavilionul canceroşilor

Dacă Hruşciov n-ar fi aprobat apariţia povestirii O zi din viaţa lui Ivan Denisovici cine ştie cum ar fi fost cariera literară a lui Soljeniţîn. După îndepărtarea lui Hruşciov de la putere, şansa care începuse să-i surîdă lui Soljeniţîn s-a întors din nou împotriva lui. Percheziţii, i se confiscă manuscrisul Primului cerc, iar Şolohov cere public să i se ia dreptul de a mai scrie. În cele din urmă Soljeniţîn va fi expulzat din URSS şi i se va lua cetăţenia sovietică, deşi primise Premiul Nobel – sau mai degrabă tocmai din această cauză.

Cu Pavilionul canceroşilor, romanul lui despre „dezgheţul” sovietic, Soljeniţîn nu încearcă să se acomodeze cu autorităţile, fiindcă destalinizarea nu-l păcăleşte. Regimul politic i se pare acelaşi, în ciuda eliberării deţinuţilor din gulaguri. 

Nu numai bolnavii din pavilionul 13 al spitalului suferă de cancer, Rusia toată e bolnavă. Deosebirea e că în acest pavilion, în care sînt internaţi oameni de tot soiul, boala se vede şi pe unii îi răpune rapid. Dar cetăţenii sovietici nu sînt egali nici măcar în faţa morţii. 

Un tovarăş care a avut o muncă de răspundere şi s-a aflat în graţiile Puterii, aşteaptă tratament de favoare. Boala însăşi îl revoltă fiindcă şi-a permis să se lege de el. Cînd acelaşi tovarăş află însă că la Moscova Stalin nu mai e comemorat cu fastul dinainte şi că cei din jurul marelui tătuc au început să fie zburaţi din funcţii îl apucă o frică îngrozitoare, faţă de care teama de cancer e un fleac. Pentru Oleg deportatul, în schimb, viaţa din spital e libertate curată, cu toate suferinţele bolii şi ale tratamentului.

Pentru unii dintre pacienţi internarea în pavilion e un semn că ar putea începe o viaţă nouă. Un tînăr începe să se pregătească de facultate, Oleg se îndrăgosteşte de o asistentă. Alţii caută metode să păcălească boala, sperînd că norocul îi va ajuta şi de această dată. Tovarăşului important tumoarea cu care a venit aici îi dezvăluie slăbiciuni şi laşităţi nenorocite, altora în schimb boala le ajută să-şi facă ordine în cap şi să se întrebe ce e cu adevărat important în viaţă. 

Chiar şi în pavilion există o frică mai mare decît cea de boală, care pe unii îi face să evite anumite subiecte sau să mintă conformist, ca să nu se trezească cu cine ştie ce belele pe cap. Oleg, care oricum e deţinut, îşi permite ceea ce bolnavii liberi din pavilion nu şi-ar îngădui: spune ce gîndeşte. 

Soljeniţîn însuşi vorbind despre experienţa lui şi a altora din lagărele de reeducare din Karaganda remarcă acest lucru. Că în anumite privinţe deţinuţii erau mai liberi decît cei rămaşi în libertate. Ei îşi îngăduiau să discute despre orice, fără frica de a fi arestaţi care-i teroriza pe cei de acasă.

Astfel că atunci cînd Oleg scapă de boală şi e eliberat din lagăr nu se alege decît cu scurta mulţumire de a se putea duce încotro vede cu ochii. În tren simte o strîngere de inimă şi îl cuprinde dorul după ceea ce lasă în urmă. 

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale