Pe aici nu se trecere

Pe strada mea există o trecere de pietoni atît de bine mascată de mașinile parcate aiurea și atît de prost semnalizată, încît șansele ca o mașină să oprească vreodată sînt la fel de mari ca șansele să nu miroasă a transpirație în autobuz. Totuși, din cînd în cînd se mai întîmplă și minuni, și cîte-un șofer care a copilărit prin zonă își aduce aminte că acolo era cîndva o zebră. Atunci dă peste un pieton care începe să țipe la el: “De ce te-ai oprit? Ți-am făcut semn să treci!”. “E trecere de pietoni, puteți să treceți!” “Da, da’ io ți-am făcut semn să treci tu.” “Da, da’ io m-am oprit ca să traversați! Deci traversați!” “Nu-mi spui tu mie cînd să traversez, căcat cu ochi ce ești! Traversez cînd vreau io!” “Bă, tu vrei să mă dau jos din mașină și să-ți arăt că traversezi acum?” Și uite-așa, viața își urmează cursul natural.