Nici cu VAR-ul, care le descurcă pe toate, nu scăpăm de greșeli de arbitraj. Așa că ceea ce am văzut mai toți la televizor (nu și comentatorul de la Prima TV!), că a fost ofsaid la Rondon în faza din care Sepsi a dat golul cîștigător în poarta celor de la CFR Cluj, n-au bunghit nici tușierul, nici cei doi arbitri din camera sacră a VAR-ului. Scuza că a fost un ofsaid mic ține, poate, cînd e vorba de tușierul care nu l-a ochit, dar cînd ai la dispoziție reluările la care te poți uita ori de cîte ori ai chef, o greșeală ca asta pute. Ori a prostie, ori a – te pui?! – aranjament. Șeful arbitrilor, grecul Vassaras, a venit el cu scuze după aia, dar nu cred că scuzele lui îi încălzesc cu ceva pe ceferiști, care s-au văzut păgubiți de trei puncte. Sau, ca să fim exacți, de un punct – fiindcă n-au fost în stare de mai mult de-o remiză pînă în minutul 85, cînd Damașcanu de la Sepsi le-a trimis mingea în poartă. Arbitrii de la VAR, a zis Vassaras, ar fi încurcat liniile adevărului, iar tușierul n-a căscat bine ochii, drept care toți trei vor lua o pauză, deocamdată nu se știe cît de lungă. Centralul scapă fiindcă VAR-iștii nu l-au chemat să vază faza, iar tușierul n-a ridicat steagul.
Anul trecut se spunea că arbitrii au fluierat pentru CFR, ca să-i sufle titlul lui Hagi. Anul ăsta, comentatorii atenți și la jocurile de culise sînt de părere că s-a întors roata și că, de mai multe meciuri încoace, arbitrajul le-ar fi potrivnic clujenilor. Și dacă mai luăm în calcul că nici ei nu joacă mare lucru, obținem diferența de puncte dintre ei și FCSB, care după meciul de la Sfîntu Gheorghe a ajuns la zece. Totuși, să nu fi fost golul lui Damașcanu, n-ar fi fost decît opt, ceea ce s-ar putea să conteze dacă, și în ediția asta a campionatului, locul întîi va fi stabilit la fotografie.
Acuma, cinstit vorbind, în campionate de o sută de ori mai pricopsite decît al nostru mai greșesc arbitrii de centru și de cînd s-a introdus VAR-ul, iar după ce s-a lămurit lumea că și prin ciurul ăsta electronic mai scapă cîte o gulgută au renăscut vechile bănuieli universale împotriva arbitrilor, dintre care multe cît se poate de întemeiate. Totuși, mai ține cineva minte numele arbitrului care n-a văzut că Maradona a dat un gol cu mîna Angliei la Campionatul Mondial din 1986, din Mexic? Nefericitul tunisian Ali Bin Nasser a recunoscut mai tîrziu că a avut o îndoială cînd a validat golul, dar certitudinea că a comis-o nu l-a împiedicat să scoată la licitație, anul trecut, mingea coșmarului său și să se aleagă de pe urma ei cu două milioane de lire sterline.
Dar ce să mai zicem că, în 1966, Anglia a cîștigat Campionatul Mondial contra Germaniei și cu ajutorul unui gol care n-a fost – după cum au constatat chiar englezii de la Oxford –, iar regina Angliei l-a premiat cu Fluierul de Aur pe tușierul sovietic Tofik Bahramov, care n-a ridicat steagul cînd mingea șutată de Hurst a lovit transversala și el a fost convins că a atins pămîntul dincolo de linia porții. Așa că poate peste cîțiva ani, din empatie, FRF va înființa vreun premiu de consolare pentru arbitrii care au avut de suferit de pe urma vreunei omenești greșeli pe teren. Un premiu la care ar trebui să candideze și bieții arbitri de la VAR, și tușierul din meciul de la Sfîntu Gheorghe.
Englezii de la Oxford au stabilit după o lungă analiză că n-a fost gol în 1995.
După 21 de ani, cu analiză computerizată și realitate virtuală s-a stabilit că a fost gol.