Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Pentru adevărații cititori ai Cațavencilor

Zoom Pentru adevărații cititori ai Cațavencilor

Pe Jeffrey Eugenides, scriitor american cu rădăcini grecești, îl știam ca autor de povestiri din Granta și mai de curînd din Iocan. Romancierul m-a tușat cu două cărți, Sinuciderea fecioarelor și Middlesex. Un timp, Eugenides a fost comparat cu Saul Bellow și cu Philip Roth. De cîțiva ani buni, nu mai e comparat cu nimeni, ci e luat la bucată. Alți prozatori sînt comparați acum cu el.

Fără să experimenteze noi formule literare – deși dă semne clare că le cunoaște! –, Eugenides sclipește prin înnoirile cu care vine prin investigațiile sale în lumea intelectuală a Americii de azi. Personajele lui, chiar și cele care n-au făcut studii superioare, sînt parte dintr-o lume care e la curent cu „ideile gingașe”, cum numea Paul Zarifopol producția și contribuția intelectuală la treburile culturii, cel ce se sufoca de indignare atunci cînd Caragiale, cu care era prieten, îi spunea „Kant al dumitale mi se pare cam moftangiu!”. Așa că cititorii greco-americanului au nevoie, la rîndul lor, de oarece instrucție școlară pentru a pricepe ce vrea autorul. Altfel, patinează la suprafața textului și-l pot bănui pe Eugenides că e un moftangiu, cu personajele lui cu tot. Mai direct spus, dacă n-ai trecut măcar prin liceu cum se cuvine, n-ai cum să guști ce scrie autorul Marelui Experiment.

Cine se pricepe cît de cît la proza scurtă se lămurește imediat că Eugenides știe în amănunt „preistoria” personajelor sale, înainte de a se apuca de scris. Protagoniștii fac dese întoarceri în timp, fie pentru a se dumiri de unde li se trage chestia neplăcută în care au intrat, fie din nostalgii pe care autorul le tratează cu o înțelegătoare ironie. Noi par să fie și pentru el doar situațiile în care le vîră, în istoriile din aceste povestiri al căror final, la care nu aștepți, cel mai adesea, le lasă personajelor istoria deschisă, închizînd doar o cărare din viața, rareori însă chiar cărarea destinului lor. De fapt, aceea a marii lor alegeri în viață pe care o fac la un moment dat. Așa se face că povestirile lui Eugenides îl fac și pe cititor să se întrebe cum își trăiește viața. Căci, în funcție de ceea ce alegi, poți fi un supraviețuitor care o duce confortabil sau un ratat care are probleme de supraviețuire.

Aproape toate personajele lui Eugenides fac parte din această ultimă categorie, a rataților, care n-o nimeresc în soluțiile lor de viață, dar cred în destinul lor. Cam ca personajele lui Hemingway, a căror filosofie e că mai mult contează să te lupți pentru ceea ce crezi și să pierzi, decît să cîștigi fără luptă, caz în care de asemenea pierzi, chiar dacă nu știi decît tu că ai pierdut, dar n-ai nici măcar satisfacția că ai intrat în arenă. Spre deosebire însă de Hemingway, care apasă pe tragismul personajelor sale care pierd în lupta cu viața, Eugenides, cel ce știe cu ce se mânîncă hybris-ul grecilor săi antici, e convins că poate exista și o fericire a înfrîngerii, atîta timp cît ești în stare să crezi că ai izbîndit, potrivit a ceea ce ești convins în viață. Așa se face că majoritatea personajelor lui Eugenides vin cu o „preistorie” încărcată în momentul cînd trebuie să aleagă între o supraviețuire fără griji și hybris-ul care le întărîtă să fie altfel decît cei din jur. Un hybris care ține, ca și în antichitate, de ambiția de a fi pînă la capăt ceea ce sînt, indiferent de riscuri.

Sînt convins că cititorilor de Cațavencii le vor plăcea povestirile lui Eugenides.

Jeffrey Eugenides, Marele Experiment, traducere de Alexandra Coliban, Editura Polirom, 2018.

1 comentariu

  1. #1

    caror cititori de catavencu o sa le placa eugenides? alora de pe vremuri sau astora de acu? ca astia de acu sunt mai mult in linia mircea badea – plesoianu- palada. sau poate o sa le placa tuturor. eu 1 am citit in iocan o povestire din acest volum si mi-a placut.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Editoriale
  • Dacă…

    17 iulie 2018

    Dacă în locul mahmurilor șefi de stat care pritocesc soarta lumii s-ar fi întîlnit la Helsinki căpitanii echipelor de fotbal ce-au pompat bucurie, vreme de trei săptămîni, pe străzile globului […]

  • Pușcăria ca poliție politică

    17 iulie 2018

    Un document scos de Băsescu din vechea lui arhivă neagră arată felul în care inculpaților li se anulează șansa unui proces corect. Asta se face “în conformitate cu dispozițiile articolului […]

  • Nea Delirache

    17 iulie 2018

    Au dat-o jos pe Kövesi, pedestrimea pesedistă voia să plece la casele ei, când s-a auzit Liviu Dragnea: Nuuu, mai stați, lupta abia acum începe! Mai repede depistezi așchii de […]

  • Cum a reușit Klaus Iohannis să despartă calul de porumbel

    10 iulie 2018

    După ce s-a jucat o lună de zile de-a Petrarca, domnul Iohannis a scos-o pe Laura din cărți, spulberînd mitul iubirii eterne. Nu i-a fost foarte greu pentru că acolo […]

  • 11 ani cu revocare

    10 iulie 2018

    “…indiferent cît de atacați am fost, indiferent cît de umiliți am fost în fața societății, în fața familiilor noastre, tîrîți în noroi, fără posibilitatea de a ne apăra…”, zice Kövesi […]