Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Pentru adevărații cititori ai Cațavencilor

Zoom Pentru adevărații cititori ai Cațavencilor

Pe Jeffrey Eugenides, scriitor american cu rădăcini grecești, îl știam ca autor de povestiri din Granta și mai de curînd din Iocan. Romancierul m-a tușat cu două cărți, Sinuciderea fecioarelor și Middlesex. Un timp, Eugenides a fost comparat cu Saul Bellow și cu Philip Roth. De cîțiva ani buni, nu mai e comparat cu nimeni, ci e luat la bucată. Alți prozatori sînt comparați acum cu el.

Fără să experimenteze noi formule literare – deși dă semne clare că le cunoaște! –, Eugenides sclipește prin înnoirile cu care vine prin investigațiile sale în lumea intelectuală a Americii de azi. Personajele lui, chiar și cele care n-au făcut studii superioare, sînt parte dintr-o lume care e la curent cu „ideile gingașe”, cum numea Paul Zarifopol producția și contribuția intelectuală la treburile culturii, cel ce se sufoca de indignare atunci cînd Caragiale, cu care era prieten, îi spunea „Kant al dumitale mi se pare cam moftangiu!”. Așa că cititorii greco-americanului au nevoie, la rîndul lor, de oarece instrucție școlară pentru a pricepe ce vrea autorul. Altfel, patinează la suprafața textului și-l pot bănui pe Eugenides că e un moftangiu, cu personajele lui cu tot. Mai direct spus, dacă n-ai trecut măcar prin liceu cum se cuvine, n-ai cum să guști ce scrie autorul Marelui Experiment.

Cine se pricepe cît de cît la proza scurtă se lămurește imediat că Eugenides știe în amănunt „preistoria” personajelor sale, înainte de a se apuca de scris. Protagoniștii fac dese întoarceri în timp, fie pentru a se dumiri de unde li se trage chestia neplăcută în care au intrat, fie din nostalgii pe care autorul le tratează cu o înțelegătoare ironie. Noi par să fie și pentru el doar situațiile în care le vîră, în istoriile din aceste povestiri al căror final, la care nu aștepți, cel mai adesea, le lasă personajelor istoria deschisă, închizînd doar o cărare din viața, rareori însă chiar cărarea destinului lor. De fapt, aceea a marii lor alegeri în viață pe care o fac la un moment dat. Așa se face că povestirile lui Eugenides îl fac și pe cititor să se întrebe cum își trăiește viața. Căci, în funcție de ceea ce alegi, poți fi un supraviețuitor care o duce confortabil sau un ratat care are probleme de supraviețuire.

Aproape toate personajele lui Eugenides fac parte din această ultimă categorie, a rataților, care n-o nimeresc în soluțiile lor de viață, dar cred în destinul lor. Cam ca personajele lui Hemingway, a căror filosofie e că mai mult contează să te lupți pentru ceea ce crezi și să pierzi, decît să cîștigi fără luptă, caz în care de asemenea pierzi, chiar dacă nu știi decît tu că ai pierdut, dar n-ai nici măcar satisfacția că ai intrat în arenă. Spre deosebire însă de Hemingway, care apasă pe tragismul personajelor sale care pierd în lupta cu viața, Eugenides, cel ce știe cu ce se mânîncă hybris-ul grecilor săi antici, e convins că poate exista și o fericire a înfrîngerii, atîta timp cît ești în stare să crezi că ai izbîndit, potrivit a ceea ce ești convins în viață. Așa se face că majoritatea personajelor lui Eugenides vin cu o „preistorie” încărcată în momentul cînd trebuie să aleagă între o supraviețuire fără griji și hybris-ul care le întărîtă să fie altfel decît cei din jur. Un hybris care ține, ca și în antichitate, de ambiția de a fi pînă la capăt ceea ce sînt, indiferent de riscuri.

Sînt convins că cititorilor de Cațavencii le vor plăcea povestirile lui Eugenides.

Jeffrey Eugenides, Marele Experiment, traducere de Alexandra Coliban, Editura Polirom, 2018.

1 comentariu

  1. #1

    caror cititori de catavencu o sa le placa eugenides? alora de pe vremuri sau astora de acu? ca astia de acu sunt mai mult in linia mircea badea – plesoianu- palada. sau poate o sa le placa tuturor. eu 1 am citit in iocan o povestire din acest volum si mi-a placut.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

bt
Editoriale
  • Ce ne facem noi, țiganii, dacă vin americanii 

    25 iunie 2019

    Dacă pe vremuri românii se dedulceau cu lucrurile refuzate la export, pentru care, în fața magazinelor, se dădeau adevărate lupte de stradă, iacătă am trăit să vedem și o situație […]

  • A fost sau n-a fost?

    25 iunie 2019

    Ca întotdeauna la alegeri, și pe 26 mai s-au furat voturi. Cîte? Niciodată nu vom ști. De fapt, niciodată n-am știut cîtă democrație se falsifică la urne. Numărul buletinelor falsificate […]

  • Nimic cu nimic / Primul nimic

    25 iunie 2019

    Ne aflăm, acum, la președintele cu numărul 5 din scurta istorie a republicii române. Primul președinte a fost Nicolae Ceaușescu, din 1974 până în 1989. Practic, pe vremea lui s-a […]

  • Limbă dulce, cur viclean, caracter de est-german

    18 iunie 2019

    De la „Ține, țațo, curu’ zvelt”, subversivul șlagăr pe care Maria Tănase l-a cîntat în timpul războiului la o petrecere dată de Manfred von Killinger, ambasadorului Germaniei la București, pînă […]

  • Riscul mersului pe Barna

    18 iunie 2019

    Sub coordonarea unuia dintre foștii căprari ai poliției politice a fost pus pe piață un sondaj în care Dacian Cioloș îl zdrobește pe Dan Barna în competiția internă pentru candidatura […]

bt