Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Penultimul monarhist din acele vremuri

Zoom Penultimul monarhist din acele vremuri

La mitingurile Opoziției din anii ’90, cele de după mineriada din 13-15 iunie 1990, monarhiștii se adunau să mai și vorbească de-ale lor, mulți erau prieteni, dar mai cu seamă despre întoarcerea Regelui Mihai pe tron. Erau un grup mărișor; stăteau lîngă țăraniști, al căror inspirator și lider, Corneliu Coposu, era și el moharhist pînă în măduva oaselor. Îi recunoșteai după coroana regală pe care o purtau la rever sau, dacă era vară, prinsă de cămașă. Printre ei, poetul Petre Stoica. Încă nu albise de tot. Nu l-am văzut niciodată luînd cuvîntul la tribună. Stătea printre monarhiștii de rînd și uneori dădea tonul scandărilor: „Regele Mihai! Regele Mihai!”. De emoție îi mai dădeau lacrimile. Soția lui, Adriana, se ștergea des la ochi cu batista, ca să nu-i apară dungi negre pe obraji de la rimel. Avea și ea insignă cu coroana regală.

Nu mai țin minte de ce anume a început să intre dihonia în partidul monarhiștilor. Din cauza funcțiilor, de la strategia de urmat sau din pricină că fuseseră și ei năpădiți de securiști? Poate că puțin din fiecare această trebușoară în parte. Unii dintre ei s-au dus la țărăniști, alții i-au ales pe liberali. Au fost chiar și cîțiva care au intrat în FSN-ul triumfător, pentru a sluji de acolo cauza monarhiei, care pierdea teren. Drept care partidul monarhiștilor s-a subțiat de nu mai rămăsese mai nimic din el. Petre Stoica a rămas fidel micii coroane pe care o purta la piept.

Într-o seară care s-a prelungit pînă noaptea tîrziu, ne-am întîlnit acasă la Ștefan Agopian, cu care eram amîndoi prieteni. Era ceva lume acolo. După obișnuitele bîrfe literare și discuțiile politice în care toți își dădeau cu părerea, într-o patetică hărmălaie, mă duc să-mi trag răsuflarea în altă cameră, unde am dat peste Petre Stoica și mai tînăra lui nevastă stînd alături pe o canapea. El, indispus. Ea, un pic plînsă. Cum nu voiam să fiu martor la o dispută de familie, am dat să mă retrag. La care Petre Stoica mă invită să rămîn, zicînd: „Partidul Monarhist, Cristi, se descompune. Nu mai avem speranțe decît în Coposu, să-i dea Dumnezeu sănătate!”. Nu eram la curent cu ceea ce se întîmpla în partidul cu pricina, dar știindu-l pe poet drept unul dintre insider-i, i-am cerut amănunte. De la aerul său pleoștit dinainte, Petre Stoica a trecut energic la diatribe. Se certau între ei: credeau, unii, că ar fi mai bine să se replieze în partidele mai cu scor electoral decît ei. „Și cîți or fi leprele Securității!” Mi-a plăcut această vorbă a poetului, ca probă că am ținut-o minte. Securitatea, care, chipurile, nu mai exista, se întindea ca lepra prin Opoziție. Și deodată, brusc atins de Idee, poetul spune cu glas mare, să se audă în tot apartamentul lui Agopian, pentru a acoperi zumzăiala celorlalte voci, de pe unde erau: „Eu voi rămîne monarhist, chiar dacă o să fiu ultimul!”. Apoi, cu voce tunătoare: „În afară de domnul Corneliu Coposu, cel mai mare monarhist din România!”.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale