Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Persoanele care-au condus alternativa la tren sunt rugate să coboare din vagoane

Zoom Persoanele care-au condus alternativa la tren sunt rugate să coboare din vagoane

Anual (sau, uneori, chiar de mai multe ori pe an), iarna ne ia pe nepregătite. Inundațiile pentru care au fost emise în avans avertizări și coduri frumos colorate ne iau, desigur, pe nepregătite. Canicula, în ciuda tuturor strigătelor de atenție lansate de meteorologi, ne ia, mereu, pe nepregătite. Dar astea sunt fenomene naturale, iar cu natura nu poți fi sigur niciodată.

Dar din patru în patru ani

ne iau pe nepregătite alegerile. Deși știm și noi, ca alegători, că vin și deși știu mai ales politicienii că de chestia asta nu pot scăpa decât pe vreme de război. Ei sunt ceva mai pregătiți, e drept: își încep campania electorală chiar după ce au câștigat un nou mandat. Altceva nu-i mai preocupă. Doar asta au în minte: “Peste patru ani candidez iar. Cum fac să mă aleg încă de pe acum?”.

Și, cu toate astea, cu câteva luni înainte de alegeri toată lumea e cuprinsă de frenezie: “Băăăi, auăleuuu, vin alegerileeee! De unde facem rost de bani pentru campanie, pe cine punem pe liste, ce gogoși mai prezentăm și anul ăsta? Hai să mărim niște lefuri, să creștem niște pensii, să mai tăiem niște taxe, că n-avem nimic pregătit!”. Asta e varianta în care nepregătiții sunt, cât de cât, la putere. Adică se învârt și ei pe acolo, sunt în Parlament, au oameni în administrația locală și, chiar dacă nu sunt ei la guvernare, nici în opoziție de-adevăratelea nu sunt. De aproape 12 ani, noțiunile de opoziție sau putere sunt oarecum relative. Chiar dacă în urma votului un anumit partid sau o anumită alianță câștigă, teoretic, majoritatea parlamentară, oricând poate apărea un jucător, paralel cu Constituția, care schimbă din mers nu doar regulile, ci și aritmetica primară. A făcut-o Traian Băsescu de două ori, a făcut-o și Klaus Iohannis o dată și s-ar putea să o facă din nou. Așa că e irelevant dacă ești de partea majorității sau a minorității. Dacă ești în Parlament ești, de fapt, la putere, mandatul trece, leafa merge, iar la final mai vin și niscaiva pensii speciale. De trei ori “Ura!”.

Opoziția reală e dincolo

de ușile Casei Poporului, dincolo de cabinetele ministeriale și, de cele mai multe ori, dincolo de rețelele de socializare. Asta, ultima, nu e chiar sigură, totuși.

Mai nou, opoziției i se zice “alternativă”. În 1989 i se spunea “revoluție”. În 1992 nu i se spunea, din varii motive. În 1996 i se spunea schimbare. În 2000 i s-a spus evitarea dezastrului. În 2004 i s-a dat numele de ieșire de sub dictatura lui Năstase. În 2008 și 2009 nici nu s-au găsit nume sau pseudonime noi. Băsescu era brand-ul speranței, Băsescu reprezenta și continuitatea, și schimbarea, și alternativa la un loc. În 2012, alternativa a fost dreptate până la capăt. Păcat că până la capăt nu au fost decât două stații. Ar mai fi fost încă două, dar cineva a demontat șinele, ca să le vândă la groapa de fier vechi a istoriei.

Acum, iar, vorbim

despre schimbare (a clasei politice), despre primenire (a partidelor), despre curățare (tot a partidelor) și despre, în sfârșit despre, alternativa reală. În sfârșit, #avemcucine.

#avemcucine ăştia s-au închegat cam peste noapte, trăgându-se unul pe altul de mânuță și ridicându-se pe listă. Au făcut asta în doar câteva luni. După ce au descoperit că unii asemeni lor au avut succes în București, s-au gândit că pot salva întreaga țară. Nu, Bucureștiul nu l-au salvat, dar au trecut direct la nivel național. A mai făcut unul așa. Ciorbea îl chema. A câştigat triumfal Primăria Capitalei și după doar câteva luni a fost desemnat premier al României. N-a făcut nimic nici la Primărie, desigur, iar ca premier a fost, probabil, cel mai prost din istoria țării.

Dar poate acum nu va fi la fel. Ciorbea, la vremea lui, era nepregătit pentru funcția de prim-ministru sau, în general, pentru scena politică. La fel sunt și cei care azi întrupează speranța și alternativa. Mai mult, și ei au avut prea puțin timp la dispoziție pentru a se pregăti serios. Acum patru ani, când a început, practic, ciclul electoral care se încheie pe 11 decembrie, habar n-aveau că vor veni, din nou, alegeri. “Pe bune, așa repede? Păi, nouă de ce nu ne-a zis nimeni? Că nu știam, nu am apucat să ne pregătim…”

Dar sunt oameni serioși,

măcar atât. Nu se aruncă. Dacă tot nu i-a interesat problema României în ultimii patru ani, nici nu pretind acum că ar avea vreo idee, vreun program coerent, vreo viziune. Ei sunt alternativa. Nu-i suficient?

O fi. Dar ce ne facem, că și ceilalți sunt alternativă? PSD e alternativa la guvernarea tehnocrată, cea care, cică, ar conduce țara azi. Tehnocrații sunt alternativa la PSD, care e la putere, deși nu are nici un ministru și/sau președinte de țară. PNL e alternativa la el însuși. S-a curățat, a băgat un țăruș de lemn în inima USL-ului, l-a dat cu usturoi pe la tâmple, ca să nu renască. Da’ s-a trezit că din intestinul gros râcâie să iasă la iveală PDL-ul, pe care-l credea înghițit și digerat. PMP nu e și el alternativă? Esteeee! E alternativa la sistem. Care sistem? Ăla întărit cu mânuța lui de șeful actual al PMP. Nu contează. Mai e PRU, care e alternativa la USR. Din simplul motiv că cei mai mulți membri ai PRU n-au reușit să treacă testul de limbi străine pentru a se angaja la o multinațională. Și nici pe cel de limbă română, pentru a se angaja în general. Normal că s-au băgat în politică. ALDE? Ei sunt alternativa la stat la coadă. Dacă vor câștiga alegerile, nici un român, niciodată, nu va mai sta la coadă. Dacă e membru al conducerii ALDE, bineînțeles.

Mergem duminică la vot,

căci ne cheamă Mîndruță. Ăsta e singurul motiv: ne cheamă Mîndruță și nu e cazul să-l supărăm pe bietul om. Dacă nu mergem la vot o să ne demaște drept cumpărați de ruși, cum de altfel și suntem.

Dar alternativă reală chiar nu avem. Nu, deloc. Măcar atât: să fim cinstiți, de data asta, și să nu ne amăgim, să nu sperăm aiurea. Votăm că n-avem încotro, că ne-am simți neîmpliniți. Dar n-avem cu cine și n-avem nici de ce. Ar trebui să știm asta, ca să ne mai temperăm dezamăgirile și depresiile post-electorale.

Șansă?

Poate, cândva, vom avea. Șansa ar fi ca cineva să se apuce chiar de pe 12 decembrie de o nouă construcție, una care să țintească o schimbare reală, o schimbare pe care să o putem întrezări, măcar, în 2020. A schimba doar niște oameni, niște plăcuțe cu nume de pe aceleași manechine delabrate, asta nu e alternativă, e frecție. Iar acest gen de frecție, ne-o spun unii mai reținuți în gesturi, duce la orbire. Dacă n-om fi deja orbi, la cât am frecat-o din 1989 încoace…

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • O beție cu Marx

    26 mai 2020

    Un fermier german a încercat să se joace de-a Tarkovski cu naivii culegători de sparanghel din Ferentari, refăcînd pe plantația sa scena tulburătoare din filmul Solaris în care cosmonautul pierdut […]

  • Bătrînii noștri mor de tineri

    26 mai 2020

    Nu mai e mult și vom auzi cum a învins Klaus Iohannis epidemia de coronavirus. „Eu, Guvernul, celelalte autorități ne luptăm pentru viețile românilor, ne luptăm ca să scăpăm de […]

  • Conspirația incompetenților

    26 mai 2020

    România funcționează în virtutea inerției. Nu de azi, de ieri, ci aproape dintotdeauna. Mulți dintre concetățenii noștri, cam 2,5 milioane, cred că România e Bucureștiul. Alții cred că România e […]

  • Mozart pe colivă

    19 mai 2020

    Ca oaia bearcă ce-și ține coada iluzorie pe sus, Guvernul României le-a dat austriecilor o lecție de demnitate națională săptămîna trecută, obligîndu-i să trimită un tren special pentru româncelecare-i șterg […]

  • O nouă stafie bîntuie România: propaganda rusă

    19 mai 2020

    Propaganda rusă, poreclită uneori “propaganda pro-rusă”, e o specie eliberată recent pe piață, într-un moment în care anticorupția s-a demonetizat, Ciuma Roșie a trecut în Opoziție, iar pericolul maghiar, folosit […]