Prin 2005, o nouă firmă englezească defila prin economia falimentară a ţării: Balkan Petroleum London, cunoscută fanilor lui Poli Timişoara drept BKP. Şi pentru că investitorii britanici voiau să preia RAFO Oneşti, s-au gândit să se pună bine cu presa românească.
Aşa că unsul pe pământ românesc al BKP London a închiriat un avion, a invitat o mână de ziarişti şi i-a zburătăcit spre Londra pentru a le arăta sediul firmei şi pentru a le face cunoştinţă cu oamenii dispuşi să investească în petrol, raliuri şi fotbal. Au aterizat pe Heathrow, s-au cazat la un hotel de 5 stele şi apoi au mers încolonaţi la sediu: două camere într-un bloc de birouri cam vintage, ca să nu spunem prăfuit.
S-au şters pe picioruşe, au bătut, au intrat şi au aşteptat. Omul de la Bucureşti s-a strecurat conspirativ în cea de a doua cameră, iar după trei minute a ieşit o secretară uluitor de bună vorbitoare a limbii române: „Domnul preşedinte/director/ CEO vă aşteaptă!“. Ei bine, nu mică le-a fost surpriza ziariştilor când au observat că domnul preşedinte/director/CEO londonez este una şi aceeaşi persoană cu reprezentantul bucureştean al BKP, acum cu sacou şi cravată.
