Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Pina. Marketing pentru tine

Zoom Pina. Marketing pentru tine

Maia Morgenstern poartă o pălărie de hipster de gală, o rochie veselă, uşor turbată (în care desluşesc două-trei nuanţe de lila) şi o extravagantă pereche de aripi negre. Care, în loc să-i crească firesc, pe omoplaţi, se iţesc, tulburător, dintre sîni. E atît de bizar, caraghios şi inexplicabil, încît simţim imediat că e vorba despre artă. „Este dans, este teatru, este film“, ne avertizează marea noastră actriţă în acest fistichiu clip de promovare al unei experienţe unice, marketată drept cel mai aşteptat film 3D al timpurilor sale. Sau, cu un curaj înduioşător, „evenimentul cinematografic al anului“. 

Mai sînt şi alte clipuri (aparent, toată lumea o susţine pe Pina, de la Andreele Răducan şi Bălan la Inna, Bucurenci şi Raluca Lăzăruţ). Prefer să nu intru în detalii, spaţiul fiind dureros de limitat. Remarc doar o campanie de PR fără precedent în România 3D, care nu a fost deloc posibilă în cazul 2D al Aurorei lui Cristi Puiu. Să mă-ntreb, de exemplu, de ce pe Haneke (un austriac născut la München) nu l-a susţinut nimeni, cu excepţia unui mic centru cultural, cînd a venit cu Panglica albă în România? N-are sens. Dar aş putea s-o-ntreb pe Andreea Bălan.  

Să revin, însă, la subiect: Maia are şi n-are dreptate. Pina* este dans, este teatru şi, în ciuda unui excepţional steadycam şi a celui mai anti-hollywoodian 3D de pe piaţă, nu e deloc film (documentar). E un eseu demn de heavy rotation pe Mezzo, care – pentru că Wim Wenders detestă televiziunea – se-ntîmplă să fie difuzat pe ecrane. În Bucureşti cel puţin, asta s-a produs în faţa unei unei asistenţe infime (deduc că toţi snobii, hipsterii şi ameţiţii care susţin chestii, plus toţi fanii adevăraţi ai dansului contemporan au încăput într-o singură sală, la premieră). La nouă zile după lansarea din 9 septembrie, Pina se difuza cu precădere la matineu, acolo unde se difuza încă. „Pina dansează pentru tine“. Ăsta ar fi trebuit să fie sloganul. 

Şi totuşi, cum e filmul, pardon, acest eveniment cinematografic? Vizualmente interesant, pe undeva original: e un 3D exclusiv cu oameni (nişte dansatori de la compania Pinei Bausch din Wuppertal, care execută, în locaţii outdoor, în faţa unor sofisticate camere 3D, nişte excepţionale momente coregrafice). Ce e atît de revoluţionar aici? De ce trebuie să presupunem că arta cinematografică e mai cîştigată din asta decît arta dansului? Nu înţeleg şi nici nu-mi propun. Dar aş putea s-o întreb pe Inna, în caz că Mihai Pe­tre nu-mi răspunde la telefon.

 

Dacă doriţi să recomand

1) Das weisse Band / Panglica albă (Germania, Austria, Franţa, Italia, 2009; regia: Michael Haneke). La HBO – duminică, 25 septembrie, ora 21,40. Un Haneke excepţional, un film aproape perfect despre o ţară imperfectă: Germania. Vezi Hitler şi Mercedes-urile care nu mai ţin 20 de ani.

 

2)Tasogare Seibei / Un samurai în amurg (Japonia, 2002; regia: Yoji Yamada). La TVR Cultural – duminică 25 septembrie, ora 22,30. Un foarte atipic jidai-geki (film de epocă), în care samuraii muncesc mult (la birou) şi se bat puţin (pe malul unui rîu), au multe probleme financiare şi puţine referiri la Bushido. Prima parte a unei trilogii esenţiale pentru fanii genului.  

 

3)Get Carter / Recuperatorul (Anglia, 1971; regia: Mike Hodges). La TCM – sîmbătă, 24 septembrie, ora 22. Un thriller european vintage, cu gansteri din Newcastle, în care se remarcă Michael Caine, mai badass ca niciodată! Remake-ul din 2000, cu Stallone, e bullshit, deci nu pierdeţi ocazia să vedeţi the real shit. 

1 comentariu

  1. #1

    Da..Pina nu este un film, e mai degraba povestea unui om sau a unor oameni. Nu mi s-a parut nici pe departe un film prost, dar intradevar, nici cel mai mare eveniment cinematografic al anului. Pina mi se pare ca e o filmare nu pentru oricine, In fiecare dans prezentat acolo eu am gasit o idee, sau mai degraba am extras-o. Greutatea gandurilor, lupta cu sinele in apropierea mortii, dorinta de a fi liber. Da, am apreciat omul Pina Bausch, modul in care a transupus ganduri, trairi, sentimente, conflicte in dans.
    E adevarat ca nu am inteles nici eu marea promovare a filmului…poate pentru ca e vorba de arta si atunci s-au gandit la o promovare adecvata.
    Pina e un film la care te duci cu creierul plin de furtuni si iesi cu el cu ploaie mocaneasca si momente de vant puternic.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Norocul rîmă-n soarele cu pete

    13 aprilie 2021

    Norocul rîmă-n soarele cu pete precum un porc umflat cu diamante, cum l-aș ademeni-n vîrtej și pante spre cocinile sfinte să se-mbete, frică îmi e să nu ne creadă plante […]

  • Boala băncii nebune

    13 aprilie 2021

    România a împrumutat săptămîna trecută 3,5 miliarde de euro de pe ceea ce Guvernul numește „piețele externe“. Aceste piețe puteau să fie și interne, fiindcă ele reprezintă, de fapt, băncile-mamă […]

  • Prizonierii lui 5%

    13 aprilie 2021

    936.864 de români au votat, în decembrie 2020, cu alianța USR-PLUS pentru Senat și 906.965 de cetățeni români au votat cu alianța USR-PLUS pentru Camera Deputaților. Nici măcar 5% din […]

  • Rugăciunea preafrumoasei blondine către jandarmul călare pe situație

    6 aprilie 2021

    Motto: ,,Nu pot, nu pot, fată mare, Că mi-e murgul slab de șale“ Stimată și iubită, în veci, Jandarmerie, te rog să-mi pui cătușele și mie. Și fiindcă disperarea mă […]

  • Miracolul prostiei românești

    6 aprilie 2021

    Pentru o clipă s-ar fi putut crede că Iohannis revine din lunga stare vegetală, că transformarea dulapului în om, pe care alchimiștii au negat-o veacuri la rînd, se petrece chiar […]