Unul dintre ultimele reproșuri aduse scriitorilor noștri este acela că nu se implică. Deloc. Ca-n anii ’50, cînd marii poeți ai epocii interbelice erau insultați pentru a nu fi înțeles sensul istoriei și noblețea odelor cu Cooperatistul fruntaș (detalii, texte, nume, în cărțile lui Eugen Negrici), artiștii de azi sînt proboziți că nu le pasă decît de ficțiunile lor – și-i lasă apatici, dacă nu reci, marile Teme.
Or, firește că preferăm un artist cu conștiință civică unuia care nu o are. Însă la examenul literar propriu-zis, cînd vine vorba de valoarea textului, atitudinea e irelevantă. Arta poate fi permeată de elemente extrinseci ei, însă criteriul estetic rămîne decisiv. Între un artist excepțional, neimplicat, și unul mediocru, extrem de implicat, opțiunea este veche de cînd lumea artei; și e clară.
Poet original și la maturitate (acea maturitate artistică a opțiunilor și registrelor diferite), Ioana Ieronim face un balans între temele „vechi” ale poeziei și lumea de azi. Cînd strugurii se prefac în vin e un volum de dimensiuni medii, dar cu complexitatea și densitatea unei antologii. Versul scurt, sapiențial, puternic marcat simbolic face loc unuia narativ, în priză directă cu ceea se întîmplă în jur, ca-n „WikiLeaks”: „WikiLeaks, astăzi e vremea lor, / vremea supervirușilor care sparg / lacătele virtuale / spre gunoaie și comori virtuale // timpul rockului și al eliberării a durat / cîteva (tot mai grăbite) generații // acum, mișcarea finală / click back / la satul etern, cel pe care-l iubim / deși n-am vrea să facem parte // satul voyeurismului nostru planetar / unde se știe totul – / se știe și totuși, oho / cîte lucruri se întîmplă. // La CNN unii încearcă să pătrundă / țesătura Universului, vorbesc de întemeieri / repetate // repetate după chipul nostru: / o armonică, viețile noastre seriale / serii-serii de Big Bang. / E tîrziu, vremea pentru WikiLeaks, / timpul vrăjitoarelor, timpul / asediilor viral virtuale // la miezul nopții / laptopul cald / se reazămă de trupul cald“.
Poezia poate fi citită și pe laptop, nu numai la chioșcul din fața MNLR, singurul chioșc din București unde se găsesc revistele culturale. Totul e să fie poezie.
Ioana Ieronim, Cînd strugurii se prefac în vin, Editura Cartea Românească, București, 2013, 72 p.
