Ucrainenii și-au ales ca președinte un actor de comedie, dar, înainte să te uiți de sus la gestul ăsta, care evocă o democrație rudimentară, e bine să cuprinzi cu privirea tot peisajul. La Casa Albă e o altă vedetă TV, cunoscută dintr-un reality show în care-i plăcea să concedieze oameni. În Italia, comediantul Beppe Grillo e șeful unui partid influent, în timp ce-n Serbia un alt comediant a ieșit al treilea la ultimele alegeri prezidențiale.
Așa arată populismul în zilele noastre. Pe lângă un discurs prin care poporului i se încurajează cele mai de bază obsesii, populismul de acum constă și într-o împreunare nefirească a politicii cu divertismentul și un divorț previzibil între campania electorală și guvernarea propriu-zisă. Campania e un reality show antisistem, la care se trâmbițează o ruptură clară de vechiul mod de a face politică, în timp ce guvernarea o să fie marcată fix de vechiul mod de a face politică, pentru că altfel nu se poate.
Putem folosi o metaforă din zona publicității mincinoase. Campania electorală e mai ruptă de guvernare decât reclama de produs. E mai degrabă la fel ca reclama pentru un produs față de un cu totul alt produs, de altă natură. Mergi la magazin să cumperi salteaua la care ai văzut că se face reclamă și primești un tub cu pastă de dinți.
Tentația a fost mereu mare să pui în politică oameni de la televizor. Există iluzia că un comentator intransigent se pricepe la politică mai bine decât măscăricii cărora le discută prestația. Puține-s birturile de cartier în care nu s-a spus că Florin Călinescu sau CTP ar trebui să candideze, pentru că știu mersul, par curați și au idei bune.
Unii chiar au trecut de pragul ăsta și au candidat, ca Dan Diaconescu la alegerile din 2012, când a făcut din PPDD a treia forță politică a țării și l-a băgat în Parlament cu 14%.
Acum, vedetele TV care participă la alegeri sunt departe de discursul antisistem al unor Trump, Zelenski sau Dan Diaconescu. Rareș Bogdan deschide lista PNL, dar, după cum arată și ținuta lui snob-conservatoare, are pretențiile unui politician de modă veche. Jurnalista Carmen Avram e o prezență discretă pe lista PSD. Mutarea nu e una spectaculoasă și are câteva urmări previzibile: Carmen Avram câștigă financiar, dar pierde ca imagine personală mai mult decât câștigă partidul de pe urma prezenței ei pe listă. Nici n-a început campania că s-a și făcut de râs cu niște laude ridicole și inutile care-o ținteau pe Viorica Dăncilă.
Momentan, discursul populist de la noi e blocat datorită ascensiunii unui partid respectabil ca USR, care deține monopolul pe tot ce-nseamnă teme justițiare și revanșarde. Temele populiste sunt, așadar, luate. Un eventual actor de comedie care vine cu avântul antisistem al cetățeanului neprihănit va trebui să se aciueze tot pe lângă un partid mare, împreună cu care să se-nfrupte din imaginarul populist al curățeniei morale.
Este o diferenta enorma intre CTP si Floriiiiiin Calinescu de la cimishoara. Sa nu mai vorbim de DD.