Pe la ora 12, mozartianul domn Tudor Țopa apărea la cantina scriitorilor și, înainte de orice, își prezenta jenat scuze confraților pe care-i jignise cu o zi înainte.
„Stimate domn, am avut onoarea să mă adresez dvs. ieri, într-o anumită stare, cu desăvîrșire nepotrivită!” Scuzele sale erau acceptate cu o politețe ironică sau de-a dreptul compătimitoare, care nu-i pica bine rafinatului prozator. Se așeza la o masă mai retrasă, comanda o sticlă de vin și achita ce refuzase să plătească în ziua anterioară. După al doilea pahar, se înființa la vreuna dintre mesele unde i se părea lui că se poartă o discuție interesantă, pentru a face vreo precizare doctă. Dacă-l contrazicea careva, își aducea sticla, în vederea nuanțărilor. Lua parte tot mai însuflețit la discuție. Își sprijinea argumentele cu citate și isprăvea vinul din sticlă. Ar fi plecat, dar simțea nevoia să aducă unele corijări la ceea ce auzise: „Dumneata, stimate domn, ești un porc!”, remarca. „N-ai acces la divinitatea lui Mozart! Pentru asta ar trebui să te mai naști o dată!” Și-i explica în termeni populari conlocutorului ce cale avea de urmat în acest scop. A doua zi, jenat: „A fost impardonabil din partea mea, totuși apelez la bunăvoința mozartiană a domniei voastre.” Și se retrăgea la masa penitenței sale, unde cerea o sticlă de vin, oftînd ușurat.
Publicat în Cațavencii 10(88) 2013