Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Poveste cu nepoței

Zoom Poveste cu nepoței

Pe vremea cînd Adrian Năstase era padișahul României, fost-am răsplătit, pentru neobrăzarea de a-i fi așezat cîteva piuneze stilistice sub șezut, cu un control la sînge al tuturor acareturilor mele de moșier pîrlit. La Primăria din Cetate cîțiva colonei de la Poliția Judiciară luară cu asalt actele prin care adjudecasem, la a treia licitație, ruina din Port, în timp ce la părăginita cramă din Potelu vreo douăzeci de bondari de la „gardă” bîzîiau deasupra poloboacelor, doar-doar vor descoperi că vinul meu suferă de apă la plămîni.

Cînd năvălitorii dat-au buzna la țuțuroi, bătrînul tehnician pe care îl angajasem pe post de portar, de oenolog și de femeie de serviciu întrebîndu-i pe burtoși cine sînt, aceștia i-au răspuns în cor: sîntem nepoții lui Năstase!

N-are rost să insist asupra faptului că nepoțeii arătau mai purii și mai hîrșiți în rele decît uncheșul și că la ora aia nu eram singurul pîrît care s-a trezit cu ei în sufragerie. “Las’ că vine ea, coana Europa, mi-am șoptit eu în barbă, și-o să vă pună în genunchi pe coji de nucă, și n-o să mai vărsați dulceață în galoșii privatizării, și n-o să mai împuțiți văzduhul, n-o să mai bărbieriți pădurile și n-o să mai hărtăniți subsolul patriei, c-o să vă sperie bau-baul din Bruxelles“.

Și într-adevăr, am avut gura aurită. Dar cu căcat de la Roșia Montana, căci admirînd eu puzderia de eoliene de beton care toacă egretele și vulturii din Deltă pînă la malul mării și-n vîrfurile Carpaților și oglinzile tenebroase care au năpădit pășunile mioritice înconjurate cu sîrmă ghimpată, mă trezii, ca vițelul european la poartă nouă, să întreb ale cui sînt aceste bîzdîgănii care produc energie verde omorînd verdeața. Și nu mică-mi fu mirarea cînd mi s-a șoptit că sînt ale nepoților lui Barroso, care au obiceiul să mănînce aer, să sugă soare și să se pișe gaz lampant.

Nu știu cît de dulci sînt nepoții lui Barroso, dacă-s de frate, de soră sau mai degrabă de conjunctură și de naționalitate nedefinită. Teamă îmi e însă că mîine-poimîine o să descoperim că Zgonea e nepoțelul lui Gabriel și că socrul lui Ponta e gîgîlicea lui Soros, care i-a promis că de Paști o să-l firitisească cu un ou încondeiat cu mai multe zerouri, care o să-i țină loc de boașe.

Așa că o să închei cu un haiku al bunicului meu, ce se potrivește mănușă pe mîna lungă a societății noastre de consum:

                Decît să crești un nepot,

mai bine să crești un porc.

Că nepotu-ți rupe botu’,

iară porcu-ți unge botu’.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Constituție, prostituție…

    14 ianuarie 2020

    A existat, după 1990, un moment încare Constituția României putea fi modificată, schimbată în bine. Era epoca în care o alianță politică obținuse peste 60% din locurile din Parlament. Se […]

  • Istoria în adormire

    14 ianuarie 2020

    Dacă turiștii sovietici înarmați cu drujbe, fitile de lampă și scrumbii afumate nu s-au sfiit în decembrie ‘89 să se cațăre pe acoperișurile caselor conspirative ale Securității și să tragă […]

  • Cel mai partid perdant

    14 ianuarie 2020

    Îmi plăcea USR, la început, ca idee. Cu mult înainte să aflu că domnul Kivu a fost un ordinar turnător la Securitate. Îmi plăcea USR ca energie. De mulți, foarte […]

  • Alegem nimic, dar mai repede

    7 ianuarie 2020

    Pare, cumva, că ne-am plictisit de democrație, că ne încurcă viitorul nostru, că vrem să-l expediem repede, ca să-l bifăm. Poți să-ți bifezi viitorul? Sigur. Pui în dreptul lui o […]

  • „Ferește-mă, Doamne, de cei ce-mi vor binele!“

    7 ianuarie 2020

    Dacă din clasa întîi pînă-ntr-a patra am colecționat, ca toți dobitocii, premii și mențiuni, să aibă și mam’mare un prilej de bucurie, dintr-a cincea, cînd se apropiau ședințele cu părinții, […]