Poveste din ciclul „Turbinele învinge”: Când apa trece și doar pietrele mai rămân

În plină criză a gazelor rusești,

nu prea știm cum ar putea mioriticii deștepți din energie să belească și soarele, și vântul, știm însă cum distrug râurile. Bălăcăreala a început, prin 2009, pe văile argeșene ale Făgărașului, acolo unde Nicolescu, ăla bolnav de respiră greu acum pe la DNA, a zis că, după ce a distrus ARO – alintat și Zimbrul Carpatin –, ar fi bine să distrugă și râurile din care se adapă restul ecosistemului argeșean. În 2011, experții de la Asociația Română de Mediu (ARM) au evaluat profunda ilegalitate a acestor lucrări. În plus, au atras atenția asupra holocaustului de mediu făcut în numele resursei regenerabile pe traseul salbei de zece microhidrocentrale ivite în Situl Natura 2000 din Făgăraș precum râia pe omul sănătos. Un an mai târziu, noul ministru al Mediului, Rovana Plumb, anunța suspendarea construirii acestor microhidrocentrale pe râul Capra, asta după ce ONG-urile au făcut valuri. Așa am aflat de existența unei scrisori oficiale cam nașpa, trimisă de Comisia Europeană pe acest subiect. Și cine din guvernare și-ar fi dorit un infrigement de mediu pe teme regenerabile?

Golanii cu turbină au zis că nici la țeavă nu-i doare

atâta timp cât captarea ajunsese sub nasul caprelor negre și al marmotelor alpine. Și pentru că autoritățile de mediu băteau apa microhidrocentralelor în piuă, WWF-România a lansat în 2013 o campanie națională prin care atrăgea atenția opiniei publice că peste 500 de MHC-uri se străduiau să ronțăie munții în toată țara prin diferite stadii de avizare, mai mult de un sfert dintre acestea în arii protejate. Așa, electoratul care arde brambura becul a început să mârâie împotriva celor care îi învârt contoarul printr-un sistem în care Transelectrica preia și ultima picătură de apă din munți pentru a o livra la cei opt distribuitori șmecheri. De la ei neantul energetic se preumblă apoi la cei 130 de samsari care ne dau curent ca să vedem la TV știrile de la ora cinci cu pensionare de la sat violate full HD în gură de minori proveniți din familii dezorganizate.

Adevărata nemernicie a felului în care golăneala de partid

a dat țeavă în numele politicii europenece vizează energia regenerabilă se poate vedea în același an 2013, când Hidroelectrica e la un pas de faliment și își pune poalele în cap. Așa aflăm noi, de sub fustele unui Prometeu cam găozar, care s-a jucat cu fulgerul într-un mod cât se poate de pervers, că sunt scoase la vânzare 88 de microhidrocentrale (MHC) dintre cele 160 deținute, unități care au o putere instalată de maximum 10 mW. Astea toate reprezintă un infim 1% din toată puterea instalată a țării și chestia interesantă este că au reușit să vândă până acum doar 17 dintre ele. Pentru că după scrisoarea Comisiei Europene, după scandalurile din presa de la noi, după toată frăsuiala ONG-urilor de mediu, toți băieții care tropăiau să pună MHC până în izvoarele cu apă minerală de la Biborțeni s-au răsfirat. S-au răsfirat pentru că sunt obligați să garanteze realizarea proiectelor, iar asta nu le stă în fire. Kilowatt-ul ce pune certificatul verde pe țambal nu produce mare lucru, dar ia ajutor de la europeni și de la contribuabilii autohtoni. Așa că în loc să se încurce cu râuri deja distruse, mai bine distrug alte râuri, pe cont propriu. Întrebarea totuși rămâne: dacă MHC-urile nu se vând, chiar și la prețuri de dumping, înseamnă că nu produc. Și dacă nu produc, după expirarea politicii legate de certificatele verzi, după ce au distrus râurile milenare ale munților noștri, vor fi abandonate.

Iată-ne în 2014,

când – conform ANAR – peste 316 MCH-uri au autorizații și, chipurile, sunt funcționale. Alte 156 de astfel de distrugeri de văi montane sunt în curs de autorizare, semn că țevile au distrus și vor distruge în continuare râurile din Carpați, până sus la izvoare. 55 pe Olt, 50 pe Siret, 47 pe văile Mureșului, 36 pe Someș-Tisa, 23 în văile Argeșului și tot așa. Au fost afectate nouă dintre cele 11 bazine hidrografice pe care le avem, unde buldozerele vor mai da țeavă de 55 de ori în bazinul Someș-Tisa, de 27 de ori prin Olt, de 26 de ori în Mureș – și lista fraților poate continua. 3.400 de râuri din cele 4.011 pe care oficial ar fi trebuit să curgă apă sunt acum pe cale de a fi distruse de mafia certificatelor verzi, altfel o mafie ecologistă, care exploatează rațional numai resurse regenerabile. Agenția Națională Apele Române (ANAR) ne mai zice și că gradul de amenajare a potențialului hidroenergetic al României este la această oră de peste 50%. Cealaltă jumătate este teoretic sus în munți. Pâraie firave, ape repezi și cristaline, un potențial enorm pentru tunurile energetice care vor devora în final 98% din râurile Carpaților în turbinele făcătoare de averi ale „băieților deștepți”. Nu-mi pare rău că nu mai pot să-l iau pe fii-miu de mână să-i arăt uzina IMGB, IPRS și alte platforme industriale unde s-a muncit, nu s-a gândit, și după asta au fost vândute la fier vechi. Și nici nu e un capăt de țară că multe parcuri și spații publice în care s-ar fi putut da cu skateboard-ul puștiul meu au intrat în jocul afacerilor rechinilor imobiliari. Mă doare sufletul însă că nu voi putea să-i arăt că Dumnezeu ne-a lăsat o țară frumoasă, mult mai frumoasă decât paradisul de neam prost pe care și-l confecționează acești băieți năimiți din energie, alături de golanii lor din partide, aici și prin tot felul de insule exotice și exclusiviste. Pentru că în fiecare piscină a lor, în fiecare limuzină, în țoalele fiecărei amante de lux și în fiecare Oxford al copiilor se află o bucată de țară pe care noi, naivii, o credeam eternă.

nicio vizualizare