Poziția misionarilor

Am fost la McDonald’s, locul de joacă al obezilor și al lui Lucian Mîndruță, ca să profit de cel mai bun produs al lor: toaleta. Ca să beneficiez de această minune a globalizării a trebuit totuși să cumpăr ceva. Mi-am luat o cafea. Cît stăteam la coadă ca să-mi iau cafeaua, în spatele meu doi băieți simpatici de la Martorii lui Iehova își exersau româna cu ghidul lor român, care-i trecea prin obișnuiții termeni de circulație internațională: “mici”, “sarmale”, “ciorbă”. Deodată îl aud pe unul dintre misionarii nord-americani silabisind un “du-te-n morții mă-tii”. Coada se oprește. Vînzătoarea se oprește. Mă întorc să văd de la ce s-au luat băieții. Americanul zîmbește inocent. Ghidul îi explică stîngaci: “Is bad thing! Înjurătură! Rușine! Nu zicem!”. Americanul face semn c-a înțeles, coada își reia viața. Zece minute mai tîrziu ies din clădire, americanii stau pe o băncuță, de data asta fără ghid, care a intrat în pămînt. Zîmbesc amîndoi în timp ce-și zic unul altuia: “Du-te-n morții mă-tii!”, “No, you du-te-n morții mă-tii!”.