Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Premiile Clubului de Presă Cațavencii 2015

Zoom Premiile Clubului de Presă Cațavencii 2015

Pentru presa din România, anii proști s-au terminat. Pentru că, în mentalul colectiv, în România nu mai există presă. Există Facebook, o foarte importantă și, în curând, unică sursă de informare, și atât. Nu mai contează că pe Facebook se distribuie, de fapt, conținut produs de ziariști sau de pseudoziariști. Nu contează că e mediul cel mai supus manipulării dintre toate cele încercate până acum. Important e că Facebook există, că de acolo se informează majoritatea cititorilor, uitând că, de fapt, au dat click pe un link spre pagina online a unui ziar sau a unui săptămânal, spre site-ul unei televiziuni sau spre site-ul unor acoperiți care se amuză văzând cât de mare succes au intoxicările pe care le aruncă pe piață.

Iar dacă lumea e convinsă că presa nu mai există, presei îi e cu atât mai ușor să strălucească. De aia nu mai există ani proști. Orice an în care apar două-trei reportaje bune, o anchetă documentată plus câteva zeci de informații care ulterior se verifică în dosarele procurorilor este un an excepțional pentru presă. Acolo unde nu sunt așteptări, succesul e mult mai ușor de obținut. Așa că, la finalul unui nou an de excepție pentru presa românească, decernăm și noi subiectivele noastre premii.

Premiul “Reporteri la frontieră”: Vlad Ursulean și Vlad Petri, pentru reportajul “Vlad & Vlad la pas pe litoral”. Într-o perioadă în care presa cu ceva venituri se plânge că nu mai are bani pentru reportaje, doi tineri jurnaliști independenți și-au întors buzunarele pe dos, și-au umplut rucsacul cu conserve și supe la plic și au luat litoralul românesc la pas, de la nord la sud, din Sulina la Vama Veche. Parcurs cu piciorul și privit cu picioarele în apă și ochii larg deschiși, litoralul românesc e plin de povești, de personaje, de animale sălbatice și de sticle aduse de apă, fără a conține vreun mesaj anume. Privit din biroul gazetarului cu deadline-uri și zile fixe de apariție, reportajul lui Ursulean și al lui Petri naște invidie. ‘r-ați ai naibii cu libertatea voastră!

Premiul “Ultimii trei ani contează”: Adevărul. După 26 de ani de existență post-comunistă, după zeci de milioane de euro investiți aiurea și după ce i-a mâncat aproape literalmente ficatul investitorului providențial Dinu Patriciu, de vreo trei ani încoace Adevărul începe să fie cu adevărat ziar, nu hârtie de împachetat cărți tipărite ieftin în China și facturate drept cărți tipărite scump în Italia. Chiar dacă, la tarabe, Adevărul nu se mai mișcă acum cu ușurința pe care o avea pe vremea insert-urilor costisitoare, chiar dacă e în insolvență, de-abia acum pare să fi găsit drumul spre jurnalism. Pe de-o parte, e și normal, căci atunci când banii au luat calea neființei, s-au dus cu ei și închipuiții de tip Cartianu, Orcan sau Bot, lăsând oameni precum Liviu Iolu să demonstreze că jurnalist te face meseria pe care o știi, nu suma de pe fluturașul de salariu.

Premiul “Fără ei nu se poate”: Mirela Neag și Cătălin Tolontan. De multă vreme, deja, nu mai există an în care cei doi jurnaliști de la GSP să nu aibă cel puțin o anchetă de amploare. Au luat-o, de multe ori, cu mult înaintea procurorilor. Ba chiar anchetele lor au făcut imposibilă mușamalizarea unor cazuri precum cel al Monicăi Iacob-Ridzi, al relațiilor coemrciale nefirești dintre Copos și Loterie sau cel al Galei Bute. Ce soartă va avea ancheta din cazul accidentului de la Colectiv e greu de spus acum, dar, deja, Mirela Neag și Cătălin Tolontan au scos din scrum și cenușă mai multă informație decât poate mistui orice incendiu, oricât de puternic ar fi el. Nimeni nu-i perfect, dar nici măcar atunci când nu le împărtășești concluziile sau înverșunarea nu le poți nega celor doi tenacitatea, profesionalismul și statutul de utilitate publică.

Există, desigur, și partea întunecată a forței pe care încă o mai are și, probabil, o va avea mereu presa. La modul ideal, această parte întunecată ar trăi pe fața nevăzută a Lunii și n-ar ajunge la noi în veci, consumându-și frustrările și nimicnicia în fițuici de provincie pe care le-ar citi doar politicienii care le finanțează și ofițerii recrutori care trebuie să-și justifice față de superiori cheltuielile deșănțate. Dar știm, deja, că suntem departe de o lume ideală, astfel că premierul și vicepremierul României credibilizează securiști care se pretind jurnaliști, iar închipuiții cu costum de ginerică dintr-o haltă prăfuită prin care nici CFR-ul nu mai oprește se consideră buricul pământului. Acoperilă și Dichisilă sunt premianții negativi ai anului, de care presa din România se poate lipsi cu ușurință, dar de care nu se pot lipsi niște sacoșe de bani care pleacă în mod constant dinspre politicieni corupți căutând așa-ziși ziariști pe măsură. Dacă lor le adăugăm o întreagă televiziune cum este RTV-ul, care a dus josnicia la un nivel la care nu ajunsese nici măcar OTV, avem o imagine cât de cât completă a mahalalei în care trăiesc cei pe care meseria de jurnalist i-a refuzat deja de multă vreme.

Dar ignorându-i pe ăștia, merginalii nefrecventabili, a fost un an bun pentru presa din România. MaI bun decât anul trecut și, probabil, mai bun decât anul viitor, pentru că cel puțin în 2015 n-am avut alegeri de nici un fel.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Balada căluților de lemn

    27 februarie 2024

    (După ce au condamnat la moarte rățuștele de plastic și ursuleții de pluș, funcționarilor de la Bruxelles li s-a pus pata pe căluții de lemn) Cucoanele betuțe din Bruxelles s-au […]

  • Onania educată

    26 februarie 2024

    Zece ani, Iohannis și-a lustruit bastonul de mareșal trîndav și arogant. A frecat iluzia neamțului mut, dar harnic, pînă cînd minciuna a țîșnit din cele două mandate ca un mare […]

  • Cum a băut prozatorul Ioan Groșan o palincă cu Baudelaire pe masa de operație

    20 februarie 2024

    După ce-a stat la mii și mii de mese, cu domni și domnișoare și dudui, văzîndu-se, lipsit de interese, pe-o masă, cu savanți la căpătîi, Ioan Groșan, sătul de sine […]

  • Adevăratul curaj

    19 februarie 2024

    Se zice că nebunia anihilează curajul, că îl transformă într-un biet simptom al bolii și că face din erou un pacient și atît. Viața, societatea, politica ar fi, de fapt, […]

  • Balada cucului pravoslavnic

    13 februarie 2024

    lui Grigore Leșe Aveam și eu o pîine și-un rus mi-a rupt coltucul și a fugit să pape un borș ucrainean, zicînd că-n Bucovina n-o să mai cînte cucul, c-a […]

Ultimele articole
Editoriale
  • Balada căluților de lemn

    27 februarie 2024

    (După ce au condamnat la moarte rățuștele de plastic și ursuleții de pluș, funcționarilor de la Bruxelles li s-a pus pata pe căluții de lemn) Cucoanele betuțe din Bruxelles s-au […]

  • Onania educată

    26 februarie 2024

    Zece ani, Iohannis și-a lustruit bastonul de mareșal trîndav și arogant. A frecat iluzia neamțului mut, dar harnic, pînă cînd minciuna a țîșnit din cele două mandate ca un mare […]

  • Cum a băut prozatorul Ioan Groșan o palincă cu Baudelaire pe masa de operație

    20 februarie 2024

    După ce-a stat la mii și mii de mese, cu domni și domnișoare și dudui, văzîndu-se, lipsit de interese, pe-o masă, cu savanți la căpătîi, Ioan Groșan, sătul de sine […]

  • Adevăratul curaj

    19 februarie 2024

    Se zice că nebunia anihilează curajul, că îl transformă într-un biet simptom al bolii și că face din erou un pacient și atît. Viața, societatea, politica ar fi, de fapt, […]

  • Balada cucului pravoslavnic

    13 februarie 2024

    lui Grigore Leșe Aveam și eu o pîine și-un rus mi-a rupt coltucul și a fugit să pape un borș ucrainean, zicînd că-n Bucovina n-o să mai cînte cucul, c-a […]

  • Pînă la capăt și pînă la ultimul centimetru

    12 februarie 2024

    Vom sprijini Ucraina pînă la capăt, a zis Joe Biden la Varșovia, pe vremea cînd își confunda doar un fiu cu celălalt, nu și pe președintele Macron cu defunctul președinte […]

bijuterii argint