O porcărie mai mare decît ce s-a întîmplat în acest an cu marele premiu pentru poezie „Mihai Eminescu” de la Botoșani n-ar putea fi imaginată decît de adversarii cei mai înverșunați și mai josnici ai acestui premiu.
Juriul condus de criticul Nicolae Manolescu i-a acordat premiul Opera Omnia poetului Constantin Abăluță. Poetul, în vîrstă de 80 de ani, n-a putut ajunge la Botoșani ca să-și ia premiul, deși anunțase că va fi acolo. L-a împiedicat faptul că soția lui suferise un infarct, astfel încît Constantin Abăluță a anunțat că nu va putea lua parte la ceremonie.
În regulamentul premiului, pe care nu-l știe, se pare, decît N. Manolescu, nu și finanțatorii și, se pare, nici ceilalți membri ai juriului, se precizează că laureații care nu vin la festivitatea de recepție de la Botoșani nu mai capătă premiul. Așa că poetului Constantin Abăluță i s-ar fi retras premiul, din ordinul lui N. Manolescu. În locul lui a fost premiat poetul de pe locul următor, Liviu Ioan Stoiciu, cel ce anunțase pe Facebook, la aflarea primului rezultat, că nu se va duce la Botoșani din postura de nominalizat fără coroniță. Apoi s-a dus acolo val-vîrtej, ca premiat care trecuse pe primul loc, de pe locul al doilea.
Banii pentru premiu îi fuseseră trimiși în cont lui Constantin Abăluță, așa că poetul i-a dat înapoi pentru vina că preferase să rămînă în București, lîngă soția lui bolnavă, în loc să participe la festivitatea premierii sale de la Botoșani.
Ideea că cine nu vine să-și ridice premiul îl pierde îi aparține lui N. Manolescu, criticul literar care a și teoretizat-o. Dacă nu vii să ți-l iei în persoană, înseamnă că premiul nu te interesează, deci îl va lua altcineva. Că N. Manolescu, ca președinte al juriului, a fost în stare să-i retragă premiul lui Constantin Abăluță, asta nu mă miră. Patru dintre jurați, Ion Pop, Mircea Martin, Cornel Ungureanu și Al. Cistelecan, au protestat împotriva acestui rușinos abuz. Nu-i pot înțelege în schimb pe acei jurați de la Botoșani care au fost de acord cu porcăria asta.
Pentru mine ar fi fost înfiorător dacă laureatul și-ar fi lăsat acasă soția grav bolnavă, de dragul unui premiu. Avînd de ales între un zaiafet literar și suferința soției sale, Constantin Abăluță a preferat să rămînă lîngă doamna sa. Omenește, el a cîștigat astfel un premiu incomparabil mai mare decît laurii de la Botoșani.
M-a demontat, în schimb, că Liviu Ioan Stoiciu s-a dus la Botoșani să ia premiul pentru Opera Omnia care i se cuvenise lui Constantin Abăluță, deși anunțase pe Facebook că nu va lua parte la ceremonie, ca simplu nominalizat. Nu zic că LIS n-ar fi meritat acest premiu. Dar n-ar fi trebuit să se ducă să-l ia, trecînd de pe locul doi pe primul, ajutat de faptul că Dinu Abăluță a preferat să stea lîngă soția sa bolnavă, în loc să se ducă la Botoșani. Te felicit, Constantin Abăluță, pentru premiul pe care nu ți-l va putea lua nimeni!