Ar trebui ca viața politică să fie organizată după modelul unui club de fotbal.
În primul rând, ne trebuie un antrenor de președinți, care să scoată președinți pe bandă rulantă și care să le dea câteva indicații de bază: „Nu ajungi nicăieri dacă ești antipatic și nesigur”, „Paltonul ăla n-are nici o vină. De ce să-l trântești așa?”, „Nu mai rânji când nu e cazul, o să te creadă lumea nebun”, „Răspunde-le oamenilor, dacă au venit până la Cotroceni ca să te-ntrebe”, „Mergi pe la televiziuni și dă interviuri!”.
Antrenorul de președinți trebuie să facă o pregătire fizică serioasă, pentru ca președintele să reziste unei întregi conferințe de presă, nu să plece imediat ce-a terminat de citit declarația. Antrenorul trebuie să-l învețe să primească o întrebare și s-o dea mai departe. De multe ori, e bine ca președintele să finalizeze eficient, cu un răspuns.
Momentan, avem un președinte care face sportul ăsta în timpul liber, o dată la câteva săptămâni, când își mai amintește sau când îi permit deplasările. Pare amatorul perfect. N-are nici o calitate în afara celei de președinte.
Apoi, antrenorul de președinți trebuie să țipe de pe margine la el: „Așa se vorbește? Mai repede, mai repede, lumea n-are timp și răbdare să asculte. Cine n-a adormit deja schimbă canalul”.
Antrenorul e cel care-i cere să aibă o reacție, să urce în atac, să facă pressing pe fiecare decizie a Parlamentului.
Și, evident, antrenorul de președinți ar urma să fie sunat de un președinte de președinți, un fel de Gigi Becali care se bagă peste conducerea tehnică și dictează cum trebuie să joace echipa. „Scoate-l, nu vezi că e mână moartă? Nu e-n stare de nimic. Îl trimit la echipa a doua, să fie președinte de bloc în Balta Albă. Sun acum la Clinceni, poate-l vor ei, îl dau și gratis.”
Alții îl laudă pe președinte că e cerebral, că-i serios, că a pus singur gresie și faianță în vestiar. Gigi nici nu vrea să audă. Nu mai vrea să-l vadă în nici o deplasare, deși lui îi place, ba face unele deplasări pe care nu le cere jocul.
Și atunci Gigi îl întreabă pe Argăseală cât mai are omul contract, iar Argăseală îi spune că puțin, dar publicul vrea să-l prelungească pentru încă cinci ani, pentru că oamenilor nu le pasă și oricum nu se uită la fotbal decât când e vorba de vreun scandal pe teren, de vreo bătaie generală, iar președintele n-are deloc energie, iar la scandaluri pare cumva decent și bine crescut.
1.726 de vizualizări
