În proiectul de buget pentru 2018, în dreptul Agenției Naționale de Integritate este prevăzută o scădere a bugetului cu 4,2% față de bugetul din 2017, alocându-se scormonitorilor în integritate suma de 21,6 milioane de lei. E grav sau nu e grav, nu prea putem spune, căci până acum ANI nu s-a plâns de lipsa banilor și, probabil, n-o va face nici de acum înainte.
Lăudată prin Europa, purtată pe scut după fiecare bătălie anticorupție reușită, alături de DNA și, de ce nu, de SRI, ANI își făcuse, în timp, imaginea unei instituții fioroase, care mușcă din dușmani mai ceva decât calul canibal al lui Toma Alimoș. Imaginea instituției s-a prăbușit vertiginos în momentul în care procurorii l-au acuzat pe fostul președinte, Horia Georgescu, de mânării cu retrocedările. Degeaba și-a pus SRI în fruntea ANI un absolvent al Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul”, Colegiul Național de Informații, căci imaginea terfelită de faptele lui Horia Georgescu n-a prea mai putut fi dreasă.
O vreme, până la marele scandal care l-a și ținut la răcoare olecuță pe Horia Georgescu, ANI dădea tun după tun, mai ales în anii electorali. Dosare îndelung rumegate prin sertarele instituției ieșeau la iveală atunci când se apropiau alegerile, iar primari, parlamentari, miniștri sau președinți de Consilii Județene erau arătați cu degetul la momentul oportun. Multe dintre dosarele răsunătoare ale ANI, e drept, au fost niște fâsâieli obosite, instanțele hotărând că inspectorii de integritate au dat-o în bară rău de tot cu interpretarea legilor. Dar ce poți aștepta de la o instituție în fruntea căreia ultimii doi președinți au fost absolvenți de drept la școli particulare, nu chiar dintre cele mai bine cotate?
Din martie 2015, de când Horia Georgescu a demisionat din fruntea ANI, aflându-se în arest la momentul acela, Agenția a lăsat-o mai moale cu dosarele răsunătoare și a început să se ocupe, în principal, de plevușcă. Așa se face că, în 2017, principalele ținte ale inspectorilor de integritate au fost consilierii locali, consilierii județeni și primarii comunelor sau ai orașelor mai mici din România. Și e de lucru, serios. Atât de mult de lucru, încât de-abia acum lucesc vederii noastre, via ANI, incompatibilități și conflicte de interese care s-au petrecut în urmă cu doi, trei, patru, cinci sau șase ani. Scormonind printre cei 40.222 de consilieri locali, cei 1.338 de consilieri județeni și cei 3.180 de primari, ANI mai descoperă, din când în când, câte un ales local care a călcat pe bec. Din ultimele zece comunicate aflate pe site-ul ANI, 70% din cele care anunță incompatibilități se referă la primari, viceprimari sau consilieri care au făcut parte din consiliile de administrație ale unor unități de învățământ, în general școli comunale. Statistic, e nasol rău de tot. În lumea reală, însă, oricum ai da-o, astea nu sunt marile fapte de corupție care, dezvăluite fiind, au adus faima de multe ori nemeritată a ANI.
Iar explicația pentru aceste situații de incompatibilitate este simplă: cei mai mulți aleși locali și cei mai mulți juriști ai primăriilor mici habar nu au de legile care stabilesc incompatibilitățile. Încălcarea acestor legi nu e scuzabilă, desigur, de necunoașterea lor, dar ea, încălcarea legilor, ar putea fi foarte ușor prevenită. Ar fi suficient ca ANI să distribuie, la începutul fiecărui mandat, o foaie A4, tipărită pe ambele fețe, în care să le spună aleșilor locali ce nu au voie să facă pentru a nu intra în stare de incompatibilitate sau pentru a nu se afla în conflict de interese. Vorbim, așadar, despre 44.740 de foi A4, tipărite pe ambele fețe. Chiar și în urma unei licitații mânărite, aceste instrumente de informare n-ar costa mult mai mult de 50 de bani pe exemplar. În total, cheltuind doar 22.370 de lei, ANI ar preveni multe probleme la nivelul administrațiilor locale. Dar 22.370 de lei e prea puțin. E mai puțin decât un seminar cu ștaif organizat pe Valea Prahovei. Or, așa ceva nu se face. Nu poți preveni și rezolva probleme cu bani puțini. În plus, dacă rezolvi problemele înainte de a apărea, ce mari realizări mai bagi în bilanț? Ai?
Calu’ asta homofob si „degraba varsatoriu de sange” (dusmanesc …), in varsta de 4 anisori, nu cumva era calarit de Andrii Popa intr-un celebru canticel folk a la Cenaclul Flacara? Stiu ca ideea si imaginea poetica primeaza, da’ asa sunt eu, mai carcotas, nu te supara, boierule.