CEDO, adică instanța europeană care are în pază drepturile omului, își bazează actele pe trei milenii de civilizație iudeo-creștină. De la tablele lui Moise la Declarația Universală a Drepturilor Omului, de la Convenția Europeană a Drepturilor Omului la Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, toată istoria occidentală a dreptății e sublimată în practica CEDO, cu scopul de a asigura o instanță ultimă și dincolo de dubiu pentru omul nedreptățit în spațiul UE. CEDO ar fi, filozofic vorbind, mama imparțială și nediscriminatorie a dreptății. Păi, să vedem dacă e.
Cazul 1: Colonelul Ioan Dedu, dat afară din SRI (pentru că nu a acceptat interceptările fără mandat) și arestat la domiciliu ilegal (nu exista o lege care să permită șefilor SRI o asemenea măsură), dă în judecată șefii SRI, de la George Maior și Florian Coldea la șeful cîmpului tactic, generalul Dumitru Dumbravă. E executat în toate instanțele cu sprijinul Liviei Stanciu și, în noiembrie 2015, face plîngere la CEDO. CEDO stă trei ani și, în noiembrie 2018, îi admite plîngerea și trimite Guvernului României întrebările privitoare la caz.
Cazul 2: Laura Codruța Kövesi face și ea plîngere la CEDO pentru că a fost demisă de la șefia DNA, deși CCR a stabilit constituționalitatea măsurii, iar președintele României a iscălit actele de concediere. Plîngerea e depusă în decembrie 2018. Ei bine, la jumătatea lunii februarie, în mai puțin de trei luni, plîngerea e admisă și întrebările adresate de CEDO Guvernului României au sosit.
Acum, dacă răsfoim documentul de bază pe care sînt clădite procedura și fondul acțiunilor CEDO – Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene –, observăm că drepturile omului sînt grupate în șase clase principale (demnitate, libertăți, egalitate, solidaritate, drepturi cetățenești și justiție). Ne uităm atent la capitolul 3, dedicat egalității, și observăm că CEDO respectă cu sfințenie egalitatea în fața legii și nediscriminarea. Comparînd cazul colonelului Dedu, admis în trei ani, și al procurorului Kövesi, admis de șaisprezece ori mai repede, vedem că nu poate fi vorba nici de egalitate în fața legii și nici de nediscriminare, ci tocmai de contrariul lor. CEDO, așadar, ultima instanță a drepturilor omului, calcă aceste drepturi și își sfidează propriul statut. Iar dacă vi se pare că un procuror poate avea întîietate asupra unui colonel, trebuie să vă amintiți că Laura Codruța Kövesi e ea însăși colonel, avansată, cu acte, de profesorul doctor în științele securității, general cu patru stele Gabriel Oprea.
Și-au modificat ei regulile de funcționare și de aceea merg chestiile astea mult mai repede. Nu cred că are Cucuveaua pile atât de mari, cu toate că orice măgărie e posibilă în lumea asta.
Ok, am înțeles eu despre ce e textul, dar, chiar și-așa, CEDO nu există ca să asigure respectarea drepturilor omului „în spațiul UE”, ci ca să asigure etc de către semnatarii Convenției Europene (care ea, nu Carta, e documentul fundamental al CEDO), semnatari care nu sunt doar țări UE.