Apropo de primăvară, am fost, ca tot omul, în Grădina Botanică să admir spectacolul naturii. Nu mergeți niciodată la Grădina Botanică, pentru că e liniște și pace acolo și așa aș vrea să rămînă.
În plus, printre copacii înfloriți trăiesc și suficienți exponenți ai rasei umane care de-abia au coborît din ei. O familie cu cinci copii grași admira peștii de pe pod: „Ia uite, bă, peștele!“, „Mamă, cîta peștele!“, „Hai să-i dăm c-o piatră în cap“. În fine, unul dintre grași, care lucra la condiția sa mîncînd pufuleți Lotto cu aromă de brînză și miros de șosete, a avut ideea genială să arunce mîncare și la pești. După care a aruncat și punga cu totul. „Bă, ești țăran, cum să arunci toată punga în apă? Dacă mai voiam și io?
Publicat în Cațavencii, nr. 15(93), 2013
