Radioul public, sugrumat de TVR

Ca un bunic uitat în bucătărie, Radio România Actualități continuă să respire și să vorbească. Are tonul liniștit de la “Cotele apelor Dunării” și timbrul marilor actori de comedie morți. RRA emite mai calm decît restul radiourilor. Știrile n-au fierbințeli, muzica nu bubuie, universul nu e centrat pe război politic. Dacă ești dependent de trepidație, pare un radio mort. Altminteri, e plin de învățăminte și amuzant. Să străbați țara la volan ascultînd România Actualități e un fel de terapie antistres. Nu mai vorbesc de opțiunile Radio România Cultural și Radio România Muzical, care sînt diazepam curat.

RRA are peste 4,5 milioane de ascultători. E canalul media cu cel mai mare număr de clienți. E hrana spirituală a satelor, a tîrgurilor de provincie și a comunelor fără cablu. E Internetul oamenilor care se trezesc devreme și trăiesc la periferia curentului electric. E principala sursă de informație și de cultură a unui sfert din populația țării. Lumea educată a orașelor mici, proletariatul agricol, pasionații muzicii clasice, babyboom-erii ieșiți la pensie, meditativii generației X, bacalaureații generației Y și multe alte specii de români trăiesc ascultînd radioul „de stat” din obișnuință și necesitate.

Spre deosebire de TVR, care suge bani de la buget doar pentru a face datorii, nu și programe, RRA e pe plus și la bani, și la audiență. În zona audio, statul merge bine. În ultimii cinci ani, Radioul public are creșteri și la profit, și la numărul de ascultători. Mai mult, Societatea Română de Radio funcționează ca un antreprenor național de cultură. Știți cine organizează tîrgul internațional de carte Gaudeamus? Radioul public. La fel, Festivalul Internațional al Orchestrelor Radio, cel mai prolific furnizor de concerte clasice din România, cu un ecou internațional larg, cu beneficii de imagine importante, e produs și finanțat tot de Radioul public.

Acest dinozaur iluminist se tîrăște cu succes printr-un peisaj media și cultural copleșit de stridențe. Își face treaba, își acoperă nișa, raportează creșteri și profit, iradiază cultură. Iar lucrul ăsta nu e deloc de aruncat, mai ales după ce Institutul Cultural Român a fost sugrumat.

Ei bine, Radioul public urmează să fie rezolvat și el. În dulcele stil românesc, se pune la cale modificarea unei legi, Legea 41 din 1994, care reglementează activitatea Societății Române de Televiziune. În principiu, ăsta e un lucru bun. Televiziunea publică produce pagube la buget mai mari ca dosarul Microsoft, e plină de datorii, de angajați inutili și e lipsită de perspectiva unei reveniri. TVR are nevoie de un restart legislativ, adică de o înmormîntare și o renaștere legale.

Numai că Legea 41 se referă și la SRR. Modificarea ei va modifica și condițiile de funcționare a Radioului public, adică va perturba un echilibru stabil, va opri ceva care merge, va pune pe butuci o instituție de succes. Cu puterea lui de înțelegere limitată, politicianul român vrea să strice Radioul ca să repare Televiziunea.

Ce ar fi de făcut? Păi, Radioul și Televiziunea de stat ar trebui separate prin lege. Legea trebuie revizuită pentru TVR, dar la RRA să rămînă neschimbată.

Deci, „Din două, una, dați-mi voie: să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele… esențiale”.