Sînt genul care nu prea îşi spală maşina. O dată pentru că, dacă o spăl, se duce praful şi se văd toate zgîrieturile, şi a doua oară pentru că, oricum, imediat ce o spăl, în virtutea Legilor lui Murphy, plouă, ninge sau e cutremur.
Din cînd în cînd, însă, situaţia o cere. De exemplu, săptămîna trecută, conduceam pe Bd. Eroilor cînd m-am trezit cu o paleaşcă enormă de rahat pe parbriz. Am crezut că cineva a făcut o glumă şi şi-a dat drumul de la etaj, sau că o mămică disperată şi-a scos copilul pe geam din mers. Am oprit, m-am uitat, nimic. Aş putea să clasez cazul şi să dau vina pe o pasăre, totuşi din cîte ştiu pterodactilii au dispărut de mult şi oricum nu mîncau şaorma.
