Deşi cînd zice „politicienii”, dispreţuitor pînă la scîrbă, Traian Băsescu încearcă să pară altceva decît ei, e şi el tot un răzgîndac, ba chiar în mai mare măsură decît alţii. Primii care nu-l mai cred, ştiindu-i obiceiul, sînt chiar băsiştii, care s-au învăţat să nu mai jure pe ultima lui declaraţie, făcută cu toată convingerea, ca să nu trebuiască s-o întoarcă şi ei la următoarea lui declaraţie, cu care se contrazice cu aceeaşi convingere.
De duminică încoace Traian Băsescu a ajuns la performanţa de a se contrazice de la un minut la altul, la televizor, deşi umblă cu fiţuici după el, ca mai demult Silviu Brucan, cu celebra lui servietă. Că e mai sănătos să ai o fiţuică decît să spui că TVA-ul e de 19 %, ca ministrul Marilor Proiecte, Dan Şova, care pare să fi rămas cu cîţiva ani în urmă la acest capitol, asta e altceva. Dar cînd te declari neutru în privinţa Roşiei Montane, după care îţi uiţi de netralitate şi pledezi pentru exploatarea aurului de acolo şi-o ţii dintr-o cotită în alta, atingi culmea răzgîndăcirii politicianiste. Înainte, cel puţin, Traian Băsescu lăsa să mai treacă vreo cîteva zile înainte de a se contrazice.
Duminică, întrebat mai din scurt de gazdele sale de la ProTV ce părere are de una şi de alta, Băsescu a dat un spectacol de cameleonism populist care l-ar fi amuţit de invidie şi pe Dan Diaconescu. Depăşit de evenimente, preşedintele nu mai ştia de unde să le apuce, dar nu şi-a pierdut prezenţa de spirit: a făcut slalom printre mai vechile lui declaraţii şi observaţiile pe care le-a emis mai de curînd profitînd şi de faptul că cei cu care vorbea, chiar dacă nu i-au pus întrebări servite, nici nu i-au taxat răzgîndăciile politicianiste – poate şi ca să nu blocheze discuţia şi n-au insistat asupra faptului fără precedent că, în timp ce e preşedinte, Băsescu moşeşte un nou partid, la fel cum nu i-au amintit nici că în calitatea lui de preşedinte în exerciţiu nu e treaba lui să-şi dea cu părerea asupra competiţiei la prezidenţiale.
În această privinţă îi înţeleg pe cei trei. E de preferat să-l tragi de limbă pe primul om din stat decît să te apuci să-l contrezi. Adus pe terenul politicalelor, Băsescu mi s-a părut la fel de în formă ca Guica dinMoromeţii – ştie să-i zgîndărească pe cei care se uită în gura lui, îi încondeiază pe cei care nu-i plac şi se dă atoate ştiutor, profeţind ca răposatul Brucan, pe care l-am întrebat o dată ce cară în servieta de care nu se despărţea. „Nimic important, dragă, dar aşa cum mă întrebi dumneata, şi alţii mă întreabă ce-i înăuntru. Nu le spun, cum, de fapt, nu-ţi spun nici dumitale.”
Bătrînul Brucan mai umbla şi el cu fiţuici, cînd se ducea la ProTV să facă profeţii despre viitor,din care mai şi citea,dar avea grijă să se laude că informaţiile din ele le-a obţinut de la prima mînă. Băsescu s-a lăudat la acelaşi post de televiziune că anumite informaţii le-a cules de pe Google, probabil ca să-şi facă ochi de cumătru cu noua generaţie. Cînd unul dintre conlocutorii lui i-a atras însă atenţia că asta nu-i o sursă demnă de cea mai mare încredere, preşedintele s-a mai răzgîndăcit o dată şi i-a spus că a verificat-o pe site-urile ţărilor despre care vorbea.
Să ai o liotă de consilieri, să tot spui că eşti cel mai informat om din România, iar la o adică să recurgi la Google ca să vorbeşti despre aurul din rezerva altor ţări, e un fel de a spune că n-ai încredere în competenţa consilierilor tăi, care ar trebui să fie o trupă de elită, şi că între informările pe care ţi le pun sub nas Serviciile şi informaţiile de pe Google, preferi să cauţi singur pe Google.
